Blogu' lu' Postolea

ONCOSUPORT Iași oferă gratuit servicii de consiliere profesională pentru persoanele diagnosticate cu cancer

2011-12-20T13:48:00.002+02:00

Persoanele diagnosticate cu cancer se confruntă cu mari dificultăţi în ceea ce priveşte dimensiunea profesională a vieţii sociale, dificultăţi care ţin pe de o parte de perioada lungă de pauză implicată de intervenţiile medicale şi, pe de altă parte, de atitudinea unora dintre angajatori şi colegi. Fie că este vorba de o lipsă de înţelegere declarată şi de forme explicite de discriminare sau de forme indirecte de determinare a angajatului să se orienteze către alt loc de muncă sau către alt gen de activitate, se poate vorbi de o problemă reală în ceea ce priveşte menţinerea sau reinserţia persoanelor diagnosticate cu cancer pe piaţa muncii.

Dincolo de constrângerile de ordin legislativ şi de respectarea unui cadru normativ, modul în care este gestionată în practică problema reinserţiei sociale pe piaţa muncii a persoanelor diagnosticate cu cancer ţine de fiecare angajator în parte. Pentru că există temeri ale angajatorilor legate de vulnerabilitatea fizică a angajatului şi riscul de întrerupere a activităţii pe motive medicale, disponibilitatea de a se reintegra pe piaţa muncii nu este o condiţie suficientă, înţelegerea şi deschiderea din partea angajatorilor fiind condiția esenţială în acest sens. Ţinând cont de dificultăţile pe care le întâmpină angajaţii diagnosticaţi cu cancer şi angajatorii acestora în gestionarea relaţiilor de muncă, Centrul OncoSuport Iaşi şi-a propus să vină în sprijinul celor două părți, prin servicii de consiliere și mediere. Acestea servicii au menirea de a identifica dorința și capacitatea fizică a persoanelor diagnosticate în ce privește continuarea activității profesionale în care sunt implicate, să identifice pregătirea profesională a persoanelor diagnosticate interesate în găsirea unui loc de muncă, să ofere consiliere vocațională persoanelor diagnosticate, să le ajute în întocmirea unui CV și să faciliteze întâlniri între acestea și potențiali angajatori. De asemenea, serviciile Centrului OncoSuport se adresează și angajatorilor, ajutându-i să înțeleagă problemele cu care se confruntă persoanele diagnosticate cu cancer și rolul continuării activității profesionale în redobândirea stimei de sine de către acestea, precum și să le ofere informații privind prevederile legislative care reglementează relațiile de muncă în care sunt implicate persoanele aparținând unor grupuri vulnerabile.

Centrul pentru terapie integrativă, consiliere și reintegrare socială a persoanelor diagnosticate cu cancer OncoSuport Iași este înființat în cadrul Proiectului ”Rețea multinațională pentru terapie integrativă, consiliere și reintegrare socială a persoanelor diagnosticate cu cancer”, cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional de Dezvoltare a Resurselor Umane 2007 -2013, "Investește în oameni!” și implementat de către Patronatul Medicinei Integrative.

Obiectivul general al proiectului este crearea unei rețele de centre cu acoperire multiregională pentru consolidarea capacității, competențelor şi stimei de sine a persoanelor diagnosticate cu cancer. Centrul OncoSuport Iași deservește Regiunea de Nord-Est și își propune să desfășoare sesiuni de tutoriat, consiliere individuală pentru persoanele diagnosticate cu cancer mamar, cancer de col uterin și cancer testicular, precum și aparținătorii acestora, activități de asistență psihosocială, activități de terapie ocupațională. De asemenea, Centrul OncoSuport Iaşi va contribui la îmbunătățirea serviciilor comunitare care stimulează implicarea în viața comunității a persoanelor diagnosticate cu afecțiuni oncologice.

Serviciile oferite de Centrul OncoSuport Iași sunt gratuite. Specialiştii Centrului pot fi contactați zilnic, între orele 10-19, la sediul din Bdul.”Tudor Vladimirescu” 42-44, Et. 2, Iași, sau la telefon 0232/227718.

Pentru informaţii suplimentare, vă invităm să accesaţi site-ul www.informatiicancer.ro.

P.S. Evident, un comunicat de presă. Suzana și Doru, felicitări pentru ceea ce faceți!

Învingem cancerul împreună!

2011-11-17T14:48:00.005+02:00

Pe data de 11 noiembrie 2011, la Iași s-a deschis oficial Centrul Teritorial de Informare, Consiliere și Terapie ONCOSUPORT Nord-Est. Centrul este înființat în cadrul Proiectului „Rețea multiregională pentru terapie integrativă, consiliere și reintegrare socială a persoanelor diagnosticate cu cancer”, cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional de Dezvoltare a Resurselor Umane 2007 -2013, "Investește în oameni!”, Axa 6 "Promovarea incluziunii sociale", Domeniul Major de Intervenție „Dezvoltarea economiei sociale”.

Centrul Regional Nord-Est pentru consiliere, reintegrare socială și terapie integrativă a persoanelor diagnosticate cu cancer își propune să ofere GRATUIT persoanelor diagnosticate cu cancer mamar, cancer de col uterin și cancer testicular, precum și aparținătorilor acestora următoarele servicii:
- Consiliere și terapie psihologică;
- Terapie individuală și de grup pentru creșterea stimei de sine și pentru îmbunătățirea relaționării sociale;
- Asistență psiho-socială;
- Activități de terapie ocupațională ce au ca scop ajutorarea oamenilor de a-și recâștiga încrederea în resursele proprii, contribuind la reintegrarea socio-profesională a individului;
- Informarea și consilierea profesională în vederea identificării și menținerii unui loc de muncă;
- Informare cu privire la activitățile centrului și ale altor instituții care își desfășoară activitatea în domeniul medical și social.

Grupul țintă al proiectului este reprezentat de 500 de persoane diagnosticate cu cancer și 1000 de persoane-aparținători ai acestora.
Obiectivele specifice ale proiectului includ: sensibilizarea societății civile referitor la problematica reintegrării sociale a persoanelor diagnosticate cu cancer; informarea societății civile asupra prevenirii cancerului și promovarea stilului de viață sănătos prin campanii de conștientizare; consiliere și terapie oferită persoanelor diagnosticate cu cancer în cadrul centrelor nou formate; identificarea celor mai bune practici existente la nivel european și sprijinirea inițiativelor transnaționale și a parteneriatelor la nivel european în vederea aderării rețelei multiregionale de centre la rețelele europene de profil pentru dezvoltarea resurselor umane și crearea unei piețe inclusive de muncă.

Beneficiarul acestui proiect este Patronatul Medicinei Integrative, iar proiectul se realizează în parteneriat cu Associazione Oncologica Senigalliese Valli Misa e Nevola – Italia și Asociația de Terapii Integrative „Sfântul Nectarie” – România.
Specialiștii Centrului ONCOSUPORT Nord-Est își oferă serviciile la sediul din Iași, bulevardul Tudor Vladimirescu, nr. 42-44, etaj 2. Informații suplimentare pot fi obținute la tel. 0232.22.77.18 sau accesând site-ul http://www.informatiicancer.ro/

P.S. La rugămintea colegilor Suzana și Doru, cărora le urez, și pe această cale, succes! Și, mai ales, pentru că un astfel de proiect chiar merită!

Kilotz TV – Televiziunea popo(r)ului

2010-11-10T09:00:00.005+02:00

* Acest text este interzis minerilor!

Bună seara, doamnelor, domnișoarelor și domnilor, stimați telespectatori, sunt Libi Dinescu și vă prezint în această seară o nouă ediție a emisiunii noastre de succes, ”Chiloți și lacrimi”. O avem alături de noi pe binecunoscuta Nora Ble, noua Bianca Senzual, cum a fost ea numită de cele mai serioase tabloide românești, care ne va povesti cum și-a pierdut virginitatea, din nou, în timpul ultimei vacanțe de schi petrecute în Caraibe. Pentru a intra și mai mult în culisele acestei povești îl avem alături de noi pe cunoscutul analist politic și monden, sexolog și teolog Geni Talu, care ne va aduce noi amănunte picante din istoria virginității Norei Ble. Așadar, bună seara, Nora, spune-ne, cu cuvintele tale, cum a fost atunci când... Cum, cum? Regia, repetați! Trebuie să întrerupem puțin aceste dezvăluiri pentru a urmări câteva imagini în direct de la înmormântarea scriitorului Poe Tescu, care, iată, este condus pe ultimul rând tocmai în aceste momente... Da, stimați telespectatori, vedem acum imagini tulburătoare cu cortegiul funerar, mii de români stau la rând pentru a depune o floare, o lumânare, un omagiu la căpătâiul poetului, priviți, râuri de lacrimi, durere, iată acum fiica poetului își smulge la propriu părul din cap, se vede că e îndurerată, am înțeles că erau foarte apropiați, să îl rugăm pe colegul nostru de la fața locului, Rambo Uleanu, să o întrebe pe tânără cum comentează, dar poate puțin mai încolo, iată domnișoara Tescu tocmai a leșinat, să sperăm că nu e nimic grav. Așadar, domnule Talu, cum vi se pare această înmormântare, mai reușită sau mai puțin reușită decât botezul prințului moștenitor Bebe Lușu, pe care postul nostru l-a transmis în direct în cursul dimineții? Da, așa este, dar cum credeți că va rămâne marele Poe Tescu în memoria românilor? Da, foarte adevărat, tu, Nora, cum comentezi aceste imagini? Da, ai dreptate, nu mă gândisem la asta... Nu uitați, stimați telespectatori, că puteți vota în continuare, trimițând un sms la numărul afișat pe ecran, cu privire la ce doriți să vedeți în emisiunea noastră de mâine. Aveți de ales între metode naturiste de combatere a cancerului prin implanturi de botox în creier și o transmisiune live de la priveghiul omului de afaceri Târtan Bănulescu, despre care sursele noastre ne spun că se va sinucide în cursul acestei nopți...

***

Această ”transcriere” pare din ce în ce mai puțin neverosimilă și improbabilă în peisajul audiovizual de la noi. Desuurile zăvorancelor împart prime-time-urile cu urletele de durere ale participanților la înmormântări, dezbaterile infinite despre trădările poponeților își dispută timpii de emisie cu maimuțărelile onctuoase ale proaspeților tătici septuagenari, confesiunile de budoar concurează interminabilele analize ale motivațiilor suicidare. Silicoanele tremură, lacrimile roiesc, bikinii zboară. Intimitatea este exhibată non-stop, minima pudoare a devenit desuetă, nimic nu mai e prea personal, prea murdar sau prea insignifiant pentru a fi dat la TV.

Înțeleg, la o adică, că aventura nu știu cărei inne cu nu știu care andreicristea poate fi un fapt de presă. Dar de ce trebuie să-i văd, câte două săptămâni în șir, povestindu-și isprăvile umede la toate posturile, împreună cu tot felul de analiști și reporteri ”de investigație”? Evident că știrea că cutare luceafăr al literaturii române organizează ”cenaclu în cer” trebuie dată. Dar de ce trebuie să privesc tot procesul petrecerii pe lumea cealaltă, de la autopsie și priveghi până la băgarea în groapă și parastas? Pricep că faptul că un prinț scăpătat de optzeci de ani a devenit tătic ar putea fi considerat un eveniment, însă de ce trebuie să mi se dea în retină cu conținutul pamperșilor regali?

Nu cred că o minimă discreție în ceea ce privește intimitatea proprie și a celorlalți ar omorî pe cineva. E deja mult prea mult faptul că bianca e ”vedetă” ca să mai fiu nevoit să aflu și ce model de prezervative utilizează. Îmi este suficient să aflu ce a scris și cum a trăit cutare poet care acum ”scrie poezii pentru îngeri” și nu simt nevoia să-i văd bietele rude cum se dau cu capul de sicriu. Cred că este nevoie de o limită a intimității - trasată nu de manualele de deontologie, ci de bunul simț - peste care oamenii din media, ”victimele” lor și publicul să convină să nu treacă.

Știu, aici poate fi invocat clișeul ăla cum că publicul inocent spune că ”asta ne dă presa”, iar oamenii din media se spală pe mâini că ”asta vrea publicul”. O tâmpenie grețoasă, menită să ascundă faptul că publicul nu vrea să gândească, iar ziariștilor le e lene, în cel mai bun caz, să caute altceva...

Andrei Pleșu scria într-un comentariu publicat în urmă cu vreo două săptămâni despre ”beșteleala” la români, despre felul în care rațiunea și dialogul sucombă, în spațiul public, în fața spiritului belicos și justițiar. Fenomenul despre am vorbit aici s-ar putea chema ”chiloțăreală”. Nu eu l-am inventat. Din câte îmi aduc aminte, l-am auzit la o prietenă care lucrează la o televiziune, în București, și care mai zicea că înmormântările fac un rating ceva de speriat...

(Articol publicat în iasuluniversitar.ro)

După blocurile gri, verzi, galbene şi roz...

2010-11-03T08:10:00.000+02:00

”În papornița fiecărui locatar la bloc stă ascuns câte un baston de dezvoltator imobiliar”. Cam așa suna supratitlul pe care – cu ceva răutate, recunosc – îl pusesem, acum vreo câteva luni, unui articol prin care Flacăra Iașului încerca să piște dezastrul arhitectural-urbanistic din oraș.

La noi, ca pretutindeni în Românica, orice Gigel dotat cu ceva iniţiativă îşi amenajează teritoriul personal şi Lebensraumul după cum îl ţin capul, educaţia şi gustul. Stai la parter, iar blocul posedă câţiva metri pătraţi de “spaţiu verde”? Extinde-te, frate, pune un gărduleţ, viu sau împăiat, şi lasă-ţi imaginaţia să zburde! Gonflează-ţi bucătăria, construieşte-ţi un living, montează nişte cuşti pentru maidanezi, improvizează o poiată, creşte nişte raţe şi cumpără-ţi un cort! Nu-i cazul să disperi nici dacă stai la ultimul etaj. Poţi să-ţi faci o mansardă, numai pentru locuinţa ta, desigur, și, dacă te ţin portofelul şi viziunea, poţi aduce în peisajul gri de beton adevărate minuni. Sunt în târg câteva cazuri halucinante de cetăţeni care şi-au amenjat bucătării de vară, terase, solarii, cuşti de porumbei şi chiar bude deasupra blocului. Ceva mai nasol e dacă stai la un etaj intermediar. Nici în această situaţie, însă, structura de rezistenţă a blocului nu trebuie să te împiedice să-ţi faci grătar în bucătărie, saună în WC şi şemineu în dormitor...

***

Locuiesc într-o zonă a târgului pălită subit şi iremediabil de fiorul economico-estetic al “reabiltării termice”. Toată lumea “reabilitează”, toată lumea “mansardează”, toată lumea “izolează”. Mii de metri cubi de polistiren lipit pe blocoteţe (Dorin Spineanu dixit), tone de tencuială aruncată pe faţate, intervenţii “de specialitate” la reţelele de termoficare, Doreii roiesc cu aere de doctori în inginerie, faiurile zumzăie de dimineaţă până seară, aparatele de sudură te împroaşcă cu scântei şi metal încins din cap în picioare...

Anul trecut, cutia de chibrituri botezată “bloc de garsoniere” din faţă a suferit un astfel de proces. A mai apărut un etaj la dispoziţia firmei care s-a ocupat de “reabilitare”, cheltuielile de încălzire au rămas aceleaşi, confortul locatarilor şi-a revenit la cotele de dinainte de intervenţie, însă imobilul a căpătat un impresionant aspect dadaisto-mârlănesc, bicolor, cu o combinaţie de crem şi roşu bourbon aranjate într-un fel de interpretare rurală a labirintului. Invidia că nu stau într-o astfel de capodoperă arhitecturală mi-a fost ostoită abia recent, când, după patru-cinci luni de zgomot, var şi schele, blocul mi s-a metamorfozat dintr-o cutie gri-verzui, fără mansardă, într-o cutie cu dungi drepte verticale, alb şi portocaliu-puroi, cu mansardă. Cine anume o fi decis în felul ăsta şi dacă s-a uitat şi prin preajmă, nu ştiu, dar înţeleg, totuşi, că a existat o şedinţă comună a asociaţei de proprietari şi firmei în care s-a pus în discuţie şi viitorul facies al blocoteţului...

***

Haosul urbanistic capătă noi valențe și potențe în momentul în care prostul gust devine colectiv, atunci când mârlănia indivizilor dobândesc forme de manifestare gregare, pe scurt, atunci când bizonii ”ornează” și ”înfrumusețează” împreună. Dacă un grup de indivizi, luaţi ca entitate colectivă, este altceva decât suma entităţilor individuale, atunci şi prostul gust de turmă este altceva – mai spectaculos, mai greu de anticipat, mai grotesc – decât suma înclinaţiilor estetice singulare. Dacă grădinița cu pitici din ipsos cu care Vasilică își extinde garsoniera de la parter este cumva contracarabilă, prin intervenția improbabilă a inspectorilor de urbanism, existenţa unei mansarde cu turnuleţe a la Grajduri sau, mai mult, alăturarea unui bloc vopsit în portocaliu-căcăniu cu unul verde-brotac și cu altul roz-parizer depășesc nivelul abaterii și tind să se erijeze în normă.

***

În cazul în care faceţi parte din minoritatea tăcută şi frustrată care face urticarie estetică la astfel de manifestări, puteţi presupune că există persoane - de fapt, hai să nu mergem până la a le spune “persoane”; e vorba de funcţionari de la urbanism – care ar trebuie să sesiseze, să sancţioneze şi să elimine, prin demolare, astfel de manifestări – individuale sau colective – ale prostului gust. Că nu o fac, iarăşi trebuie să fi remarcat. De ce nu o fac, e mai complicat: am auzit explicaţii care merg de la “şpagă” şi “corupt” până la “nesimţire” şi “prost ca noaptea”. Cunoscând, din presă, câteva cazuri de “persoane” însărcinate să vegheze asupra aspectului oraşului, nu pot neglija prima variantă, deşi, personal, vreau să cred în natura bună a omului şi să înclin spre a doua...

(Articol publicat în iasuluniversitar.ro)

Un președinte pentru fiecare: Contabill Clinton

2010-10-27T10:04:00.004+03:00

Vine o vreme în viața fiecărui lucrător într-o organizație – sereleu, instituție publică, oengeu – când mersul lucrurilor te împinge, inevitabil, spre întâlnirea cu Contabilul. Confruntare de importanță ontică, spațio-temporală și existențială, de al cărei rezultat depind prezentul și viitorul tău în cadrul structurii cu pricina, ba chiar al lumii, în general.

Știți cum e: ai un proiect, o idee, o toană, le pui pe hârtie, îți pregătești vrăjeala și mergi la șef / manager / patron să-l dai pe spate. Dacă abureala funcționează, shogunul se gândește că, poate, nu te plătește tocmai degeaba și te trimite la treabă: ”OK, dă-i drumul!”. Numai că OK-ul bossului nu înseamnă, în cele mai multe cazuri, decât faptul că ai acordul lui pentru a te înfățișa în fața Contabilului. Tragi aer în piept, îți aranjezi freza, ieri un Tic-Tac și, cu cea mai mare grijă, bați sfios la ușa Lui. Dacă ai noroc, auzi un ”Mdea, intră!” plictisit. Bagi capul, doar atât cât să identifice entitatea care-l disturbă și, cu ceva șansă, primești o privire blazată peste ramele ochelarilor, într-o tranziție infinit de lentă de la calculator / hârțoage înspre tine. ”Pot să...?”, îngaimi, plini de speranță și venerație. Să zicem că poți. Îi explici, cu toată răbdarea și forța de convingere de care ești în stare, despre ce-i vorba, alegându-ți cu maximă celeritate cuvintele, intonația și gestica. Poziția ghiocel este recomandabilă, deși nu garantează succesul. Să mai zicem că apuci să-ți termini expozeul, pentru a încheia, apoteotic, cu ceea ce crezi că e argumentul suprem: ”Știți, șeful / managerul / patronul mi-a zic că e OK și că trebuie să-i dăm drumul”. ”Nu se poate!”, pufnește Contabilul, brusc trezit din amorțire. ”NU SE POATE!”

Ei bine, ce te faci dacă auzi un astfel de răspuns? Cum rezolvi fără să înnebunești disonanța cognitivă năucitoare dintre proiectul și argumentele tale, plus acceptul șerifului, pe de o parte, și flitul implacabil al Contabilului, de cealaltă? De ce ”nu se poate” aproape că nici nu are importanță și, de cele mai multe ori, nu ți oferă șansa explicației: nu sunt sufieciente lichidități, sunt, dar există alte priorități, Contabilul este de părere că șeful / managerul / patronul s-a lăsat aburit ș.a.m.d. Indiferent de motivație, dacă există vreuna, acest ”nu se poate” înseamnă cel puțin amânarea proiectului tău, dacă nu înmormântarea lui. Și mai înseamnă ceva; judecați singuri: dacă mogulul îți zice că ”Da”, iar Contabilul” ți-o retează cu ”Nu”, iar ideea ta e aruncată la coș, atunci cine decide?

***

Contabilul este demiurgul capitalismului original al României începutului de mileniu III. El decide ce și cum se poate, pune - indirect, dar indispensabil - lucrurile în mișcare, hotărăște ca instituția să funcționeze într-un fel sau altul, pe scurt: FACE ȘI DREGE, TAIE ȘI SPÂNZURĂ. Nu e vorba doar de raporturile sale doar cu agaricii din organizație care, la o adică, i-ar fi cumva subordonați. Nu de puține ori se întâmplă ca Contabilul (ca-co, sic!) să i-o reteze și voievodului. Pentru că treaba șefului / managerului / patronului este să aibă viziune, să vină cu idei sau să le preia de la angajați, să inoveze și să ”decidă”. Treaba Contabilului nu este să gândească și să creeze, ci să gestioneze, să calculeze și să se încadreze. El este administratorul, bucătarul, vechilul moșiei pe care alții doar au impresia că o stăpânesc.

Și ce spectacol al imobilității atunci când viziunea tartorului și calculul Contabilului nu se potrivesc! Proiectul moare, decizia se blochează, iar organizația tinde spre moartea termică stipulată de legea a doua a termodinamicii. Știți prea bine că de frustrarea și nervii șefului / managerului / patronului e bine să te ferești. Asta dacă ai un minim instinct de conservare și, mai ales, dacă nu ești Contabil. Pentru că, dacă ești Contabil, puțin probabil să se întâmple ceva dramatic cu tine. Până la urmă, comandantul își dă seama că, chiar dacă renunță la serviciile tale, riscă o realitate încă și mai puțin dezirabilă: să dea de un Contabil încă și mai bătut în cap ca tine!

O specie a contabilului care păstrează trăsăturile esențiale ale genului, dar vine cu diferența specifică a sictirului arogant și acru al bugetarului este Funcționarul de Finanțe. Dar despre acesta, poate cu altă ocazie...

(Comentariu publicat în iasuluniversitar.ro)

EXCLUSIV: Stenograme din redacția iasuluniversitar.ro

2010-10-22T16:07:00.002+03:00

Dan Postolea (D.P.): ‘Neața, copilași! Ce faceți?
Suzana Semeniuc (S.S.) și Andrei Cucu (A.C.): Mmmmmm...
D.P.: Da’ ce-aveți? V-a pălit criza?
S.S. și A.C.: Mmmmmm...
A.C.: Da’ văd că ai și tu un chef de viață...
D.P.: Mda... Beutura, ce să-i faci... Am fost ieri în crâșma de roacări și m-a cam destrăbălat...
A.C.: Așa-ți trebuie!
D.P.: Mda. Am un chef de site, ceva de speriat... M-am uitat și dimineață pe net, numai c...turi.
S.S.: Era o știre pe Realitatea, ceva cu masteranzii. Îți trimit un link pe mess.
D.P.: Mă c...c în ea de știre. Realitatea oricum le dă pe nașpa. SOV în sus, SOV în jos, Boc e rău, Guvernul sucks, încălzirea globală e tot din cauza lui Băse... Mi s-a cam acrit! Nici nu pot să mă mai uit la Realitatea. Parcă-s schizofrenici.
S.S.: Lasă că nici cu Antenele nu mi-e rușine...
D.P.: Da, ăia-s cu capul de-a dreptul. Da’ nici tu, Andruțu, nu prea pari în forma care te-a consacrat… Iarăși clubbing pân’ la ziuă, cu tuți-tuți?
A.C.: Oleacă, așa, până pe la 4...
D.P.: Mde, tinerețea...

(...)

D.P.: Băi, în sfârșit, uite o știre pe învățământ. Fiți atenți! Cică urșii panda care beau bere germană de trei ori pe zi au un coeficient de inteligență de până la trei ori mai mare decât ornitorincii! Asta merge deschidere!
S.S. și A.C.: Haha!
S.S.: Și decât cercetătorii, probabil...
D.P.: Da. Andrei, n-ai vreo poză cu urși panda care beau bere? Una din aia de-a ta, mișto, prelucrată pentru Facebook?
A.C.: N-am, da’ facem rost.
D.P.: Da, băi, eu zic să facem deschidere cu asta, să-i ajutăm pe panda, că-s prietenii noștri! Sunăm niște deputați, vorbesc eu cu Pesedilă și cu Patricilă, luăm și unu’ de la ăilalți, prostu’ ăla, ca să-l facem de c…t, și gata, am bombat textu’. În! plus, mai avem și filmu’ ăla, când Bubu îl bate pe cangurul ăla. Băgăm o ștampilă de-i zăpăcim pe c...ații ăia de ornitorinci, îi terminăm, în p...a mă-sii!
S.S. și A.C.: Da, da, băgăm!

(...)

A.C.: Avem o problemă!
D.P.: Ce problemă? Ce-i?
A.C.: A sunat Bubu, de la ornitorinci.
D.P.: Aha, și?
A.C.: Păi, cică să mai lăsăm textul. Că am fost prieteni și că o să ne înțelegem noi cumva. Că n-o să uite dacă-i bate pe panda.
D.P.: N-o să uite pe dracu’! Eu i-am zis, acum trei ani, când ne-am întâlnit în parcare, la Cioca Boca, că dacă-mi face un c...t din ăsta, îl f...t! I-am zis, băi! Mi-a dat cu flit, lua-l-ar dracu’! Nu, băi, nu-l iert. Nu îl iert! Băgăm textul! Î-l f...m!

***

Nota agentului de urmărire:

Acest material de urmărire operativă conține înregistrări ambientale realizate în cursul zilei de 21 octombrie a.c. prin microfonul instalat în telefonul mobil al numitului D.P. și prelucrate în laboratorul din cadrul serviciului cu tehnologia Omega Tehnoton 2.0.
Discuțiile despre articolul legat de studiul despre urșii panda și ornitorinci relevă caracterul malevolent și pervers al numitului D.P., precum și implicarea în politica editorială a site-ului iasuluniversitar.ro. Analiza comparată a informațiilor din acest material de urmărire relevă și faptul că ”urșii panda” și ”ornitorinci” sunt, cu siguranță, nume de cod, primii reprezentându-i pe membrii opoziției, iar ceilalți pe cei ai coaliției de guvernare. Acest aspect dovedește intenția numitului D.P. de a destabiliza instituțiile statului, prin crearea unei opinii defavorabile cu privire la membrii guvernului în rândul cititorilor.
În aceste condiții, recomand continuarea supravegherii operative a numitului D.P., precum și sesizarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării cu privire la un posibil element de amenințare a siguranței naționale.

cpt. Procu Roru Securilă

Femeia «Activia» meets bărbatul «Furazolidon»

2010-10-20T08:49:00.002+03:00

O persoană care, de multe ori, dă dovadă de mai multă inteligență și spirit de observație decât mine – soţia mea, desigur – observa judicios în urmă cu câteva zile că majoritatea reclamelor la produse ”cufuritoare” – iaurturi, ceaiuri, laxative – conțin exclusiv personaje feminine. N-ai mai fost la WC de trei zile, iar asta îți tulbură veltanșaungul până la nihilism? Ai o digestie capricioasă care îți transformă procesul normal al purgației într-o ediție live a superbei emisiuni ”Surprize, surprize”? Citești mai mult de trei capitole din ”Război și pace” în locul în care până și împăratul – cu atât mai mult telespectatorul – merge singur? Ei bine, răspunsul la problemele care te frământă ți-l nu ți-l poate da, la TV, decât o doamnă, în cadrul tradiționalului scenariu ”înainte și după”!

Știți filmul. Ea, simpatică, odinioară dinamică, acum deprimată, afară plouă, păsările pleacă în țările calde, criza economică se adâncește. Nimic nu merge, totul e cenușiu, gândurile negre apasă ca plumbul. De ce? Ne lămurește doamna, într-o discuție cu prietena și confidenta sa. ”Știi, dragă, (nu) n-am mai...”. Confidenta, de bună seamă un geniu al farmacologiei, lansează soluția în eter, spre ușurarea – la propriu! - a prietenei și, desigur, a noastră: ”Fată, dar cu X ai încercat?” ”Cum, cu X? Nu știam, fată. Funcționează?” ”Normal, fată. Uită-te la mine! Eu iau X în fiecare zi!” Decorul se schimbă, soarele strălucește orbitor, păsările s-au întors și ciripesc, până și câinele labrador, nu se știe de ce, dă din coadă. ”Da, fată, ai avut dreptate! Am luat și eu X și acum mă simt perfect! X este fabulos, fată!”

(Într-o paranteză fie spus – după cum se şi vede –, ”femeia Activia” are şanse frumoase să devină, dacă nu cumva a devenit deja, noul model social feminin în România, paradigmă a succesului şi realizării de sine, emblemă a romanian dream-ului mioritic. ”Femeia Activia”: dinamică, de carieră şi, în acelaşi timp, domestică, puternică, echilibrată, mamă, soţie şi consumatoare de iaurt! Ce Mihaela Rădulescu? Ce Inna? Ce Nikita (estrogenica, nu Gheorghe)? ”Femeia Activia” le înglobează şi le desăvârşeşte pe toate, furnizând un scop în viaţă celor 11 milioane de femei din brava noastră ţară. Din lipsă de spaţiu ediorial, las, totuşi, această ipoteză în grija sociologilor...).

De ce n-ar putea un domn, indiferent cum o fi el – medic, zootehnist, inginer sau chiar politician – să prezinte avantajele produsului-minune X? Nu sunt masculii convingători în rolul de promotori ai substanțelor ”de ieșit” Este cumva dovedit științific (eu, unul, n-am citit niciun studiu al cercetătorilor britanici pe această temă) că bărbații sunt într-o măsură mult mai mică afectați de constipație decât femeile? Iată câteva întrebări la care, personal, nu am găsit răspunsul și care, cu siguranță, vor continua să frământe mințile filosofilor cel puțin câteva veacuri de aici încolo.

Oricum, pentru a nu mă limita doar la critica acestui fenomen discriminatoriu și, totodată, pentru a contribui la refacerea echilibrului naţional dintre sexe, vin cu o propunere: dacă femeile sunt apologeții produselor ”de ieșit”, atunci bărbații să devină, pe cale naturală, avocații amestecurilor ”de ținut”! Știe cineva vreun George Clooney pentru o reclamă la Furazolidon?

(Un articol publicat în iasuluniversitar.ro)

Vreau să huduiesc și eu un ”Hamlet”!

2010-10-15T13:34:00.002+03:00

Nu aveți cum să nu știți, voi, ”intelectualii”, ”iubitorii de artă și frumos”, culturalizații - adică toți cei care mai pun mâna pe câte o carte și se mai rătăcesc din când în când pe la vreun teatru, operă, film -, că, la finele manifestării și indiferent de ce reacție v-a provocat, nu se cade să nu aplauzi, măcar așa, un pic, de formă. Să se simtă bine și artiștii, doar au muncit, săracii, întru sațietatea apetenței noastre estetice. Unii bat din palme mai discret, mai gingaș, ca și cum ai bate pe spate un copil care s-a înecat cu Coca-Cola (de regulă, doamnele de condiție bună și intelectualii subțiri), alții mai entuziast, mai viril, provocându-și usturimi feroce în palme (”needucații” și extaziații).
Logica aplaudatului postulează un raport direct proporțional între forța și, mai ales, durata exercițiului de plesnire a membrelor superioare și intensitatea excitației estetice resimțite. Cu cât ți-a plăcut mai mult violonistul, actorul, balerina ori filmul, cu atât mai abitir trebuie să te doară palmele. Cu cât senzaţia de arsură e mai persistentă, cu atât valoarea estetică a manifestării este mai dovedită.

N-ar fi nimic nepotrivit în această tradiție îndelungată a aplaudatului - în fond, trebuie să-i comunici cumva artistului că n-ai dormit câtă vreme și-a făcut el numărul -, dacă ar fi însoțită și de reversul său: huiduiala, ocara, hâtcâiala. Am văzut de destule ori spectacole execrabile - filme înfiorătoare cu micțiuni interminabile și cvasi-violuri jalnice gen ”Magdalena”, ”Carmene” cu voci de zăvorancă și instrumentiști care, la vreo nuntă de la țară, ar lua bătaie -, și care își primeau și ele doza lor de răpăială. Cum este posibil să nu găsești în sală niciun alt spectator care să nu catalogheze producția altfel decât ”pierdere de vreme”, ”bătaie de joc” sau, mai academic, ”țeapă”, și, cu toate acestea, să nu îndrăznească nimeni să pufnească disprețuitor, să fluiere sau, mai ales, să huiduiască?

Erau vremuri barbare și sincere în care, dacă, din lipsă de chef, muncă sau talent, îți băteai joc de public, nu scăpai fără măcar vreun cartof sau vreun ou în cap, asta dacă nu cumva erai fugărit, în șuturi, până la marginea târgului. Mi-e dor de un astfel de comportament sanitar, iar asta nu neapărat în virtutea unor tentații anarhice. Cred că dacă te simți batjocorit de oroarea de pe scenă, ai dreptul să exprimi asta. Iar nesimțirea - sfatul lui Radu Paraschivescu! - nu poate fi combătută cu vorba bună, ci cu flit și chiar amenințare fizică. (Bineînțeles, asta dacă ai măcar vreun dram de habar despre ce-i vorba în genul de spectacol cu pricina. Dacă nu, mai bine te abții de la orice reacție și îți petreci seara cu ”Vacanța mare”).

Spectatorul/publicul trebuie să aibă nu doar rostul de a-l salva pe artist de șomaj, el trebuie să fie prima măsură - poate nu sută la sută avizată, bine întemeiată și justă, dar măcar sinceră și imediată - a calității producției artistice. De ce să fugi de responsabilitatea opiniei proprii și să lași aprecierea exclusiv în sarcina criticului care, poate, abia așteaptă tradiționala crăpelniță de după spectacol ori care trebuie să-și scoată al enșpelea volum la editura fratelui artistului? De ce să-l lași pe bietul impostor să se amăgească că poate a avut o seară mai puțin inspirată și să nu-i sugerezi, igienic și verde-n față, eventual printr-un bilet de intrare mototolit aruncat în cap, că mai sunt și alte meserii pe lume?

Așadar: m-ai făcut să râd, să plâng, să gândesc, m-ai dat pe spate, mi-ai provocat o tresărire - te aplaud, dom’le, mă ridic în picioare, îți aduc flori și te pup în fund. M-ai făcut să mă gândesc la serviciu, la gagica din față sau la ce bine-ar fi mers o șaorma - huuuooo, rușiiineee!

Abia aștept să mai merg pe la vreun spectacol și, ținând cont de ”calitatea” multor producții de pe la noi, sunt sigur că pulsiunie mele belicoase nu vor rămâne fără obiect. Deși, la adică, tare mi-e teamă că voi aplauda și eu, la fel ca toți ceilalți, și-mi voi vărsa năduful după aia, la o bere...

(Un articol publicat în iasuluniversitar.ro)

Ce îmi trece prin minte e un gând ce nu-i cuminte...

2010-05-06T11:39:00.001+03:00

Metamorfoza lui Bubu (I). Fragment de roman

2010-04-29T17:53:00.003+03:00

Într-o bună dimineaţă, când Bubu se trezi în patul lui, după o noapte de vise zbuciumate, se pomeni metamorfozat în ditai preşedintele. Prima privire mijită spre burdihanul venerabil nu-l alarmă: era tot acolo - ea, burtica lui de bunicuţ bonom -, iar strălucirea nouă, fină, dar evidentă, o luă drept o reverberaţie a visului din care abia se trezise.
- Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, căscă Bubu, cu o poftă şi o satisfacţie pe care nici măcar sărmăluţele, oh, sărmăluţele de la Sărbătorile Iaşului nu erau în stare să i le creeze. Întotdeauna fusese de părere că, fără somn, un om se usucă precum o plantă lipsită de apă sau, cum îi plăcea să zică în momentele lui poetice, ca o muiere lipsită de mângâieri…
Se agăţă de marginea de fier forjat a patului imperial - comandă specială de la Fortus - în care îşi făcea somnul şi siestele şi, cu un icnet scurt, reuşi să se ridice într-o rână.
- Ptiu, drăcovienia dracului, şi-i asta?!, exclamă Bubu, iar şocul trăit îl făcu să sară de-a dreptul din pat.
Şi, totuşi, vederea nu-l înşela, în ciuda vârstei. Se frecă la ochi, se mai uită o dată, îşi scuipă în maieu de trei ori, se mai frecă o dată, trase o băşină monumentală, luă o gură de apă, după care mai trase ceva, o concluzie: era clar, ceva se schimbase.
- Şi sî fii, şi sî fii, draşi?, se minună Bubu.
Şi, într-adevăr, orb să fii, ori de-a dreptul nesimţit ca să nu sesizezi schimbarea aceea gingaşă, dar mai izbitoare ca un pulan de jandarm încasat în dinţi în mijlocul unei încăierări la stadion. Se duse la baie şi se uită în oglida italiană, cadou de la Rândunel, care-i ocupa jumătate din perete.
În fond, constată Bubu, totul era la locul lui: şi ochişorii, şi guriţa, şi năsucul, şi mânuţele, şi ţâţişoarele. Ba chiar şi spurcăciunea bărboasă de sub pântece, tot acolo zăcea…
- Draşi, sî ştii cî m-am făcut prieşedinti!!!, se lumină Bubu, iar lumina înţelegerii îi făcu mortăciunea păroasă să tresalte, iar o poluţie incipientă îi umezi gălbuiul chiloţilor.
Aşa era, iar aura aceea diafană şi, totuşi, densă o dovedea cu vârf şi îndesat. Ceva se schimbase, iar Bubu, încă adormit şi năucit de forţa revelaţiei, o simţea prin toţi porii. Era acelaşi, dar cumva altfel. Se simţea dintr-o dată înviorat şi alert, o energie nemaiîncercată îi străbătea venele, muşchii îi pulsau sub maieu, picioarele parcă i se înfingeau în gresia de Spania, privirea i se limpezise, iar o limpezime ca apa Ozanei îi învăluia gândurile. Da, asta trebuie să fi fost: se culcase bunic şi, prin cine ştie ce act dumnezeiesc, se trezise preşedinte.
- Sînt prieşedinti, băga-mi-aş!, urlă Bubu şi, de emoţie, mai trase o băşină…

(va urma)

Suntem pe pu..., dar vrem să fim şi noi pe pi..., ca alţii! ATENŢIE, TEXT INTERZIS MINERILOR!

2010-04-27T21:36:00.006+03:00

Fraţilor, stimaţi telespectatori, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, iubiţi ieşeni, băăă...
Avem următoarele elemente:
- Primarul nostru are vreo 2 ani de când e obsedat de alegeri, de politică. Nu are timp de altceva. Nu mai intru în detalii...
- Directorii furnizorilor de utilităţi şi de servicii obşteşti sunt ori incompetenţi, ori nesimţiţi, ori şi una şi alta. După ce nu au nicio treabă, îşi cam pun şi mâna în cu...
- Au fost nişte bani în Iaşi - belgieni, parcă -, dar s-au cam dus. Aiurea. Lucrări scumpe, făcute cu cu..., control zero, probabil comisioane, şmen şi nesimţire...
- Avem vreo 6-7 parlamentauri, prefect, directori, toţi de aceeaşi culoare ca ăia de la Bucale. Au alte preocupări: să se căpătuiască, să-l fu... pe primarul roşu, să se fu... între ei. Ce dracu' poţi să le ceri?!
- Avem şi un preşedinte de CJ. E cu Băsescu, dar nu e portocaliu, nici măcar cu partidul izmenelor. E doar cu el. Scrie prin gazete, scoate broşuri, bagă strâmbe, face poante, sedii de miliarde şi băiţă la cu... Nici lui nu prea ai ce să-i ceri...
- Alţi bani pentru Iaşi, ciuciu! Strângem din bu..., cârpim pe ici, pe colo şi mai vedem...
- Una peste alta, cine mai făcea una, alta - adică, funcţionarii - acum nu mai face nimic. Boc le-a luat sporurile, iar Băsescu insistă să-i mai rărească. Cu 9 milioane pe lună, să muncească mă... Cam aşa spun ei, funcţionarii...

CONCLUZIE: Un charismatic cetăţean - persoană importantă, nu-i spui numele -, cu care am avut onoarea să discut despre toate astea, a concluzionat, pe cât de golăneşte, pe atât de corect: "Cam suntem pe pu...!".

Aşa e, dar eu m-am cam cam săturat să fim pe pu... Vrem să fim şi noi pe pi..., ca alţii!

P.S. Versiunea necenzurată şi lărgită a textului poate fi citită aici

O Lună atât de frumoasă încât îţi vine să urli, ca lupii...

2010-04-27T21:30:00.002+03:00

Alb sau negru?

2010-04-27T21:23:00.004+03:00

Pe cel negru îl cheamă Duţu, ca pe mine, când eram mic :) De fapt, potrivit carnetului de sănătate, îi zice Pepsi Bond Dildo... Are 10 ani, e obez şi cam paranoic. Dar e al nostru...
Pe cel alb îl ştiţi. E Băsescu. Asta în carnet. În rest e Băse, Bibi, Băselu, Mimi, Maimuţă etc.
Iată-i împreună!

A apărut noul Iisus! Acum, şi cu aromă de levănţică

2010-04-26T17:59:00.004+03:00

Fraţilor, stimaţi telespectatori, iubiţi enoriaşi, Sfârşitul e aproape: a apărut noul Iisus! Deocamdată, doar în magazine, sub forma unui dezodorizant pentru maşină, cu aromă de levănţică! Costă doar 2,5 lei şi, ca atare, e accesibil pentru tot creştinu'.

Pentru comenzi en gros, puteţi apela la SC Performance International SRL, Expo Market Doraly, stand P 558, Şoseaua Bucureşti-Urziceni, nr. 31, jud. Ilfov, tel.: 0788.688.888.

Dacă îmi căşuna mie una ca asta, probabil că aş fi fost acuzat de blasfemie, afurisit şi supus oprobiului pudic.

Cum primele semne ale Armaghedonului au apărut deja în supermarketuri, nu ne rămâne decât să aşteptăm şi alte produse de gen. Câteva sugestii: spuma de ras ”Sf. Petru”, scutecele de unică folosinţă ”Maica Domnului” sau, de ce nu, setul de cosmetice ”Cei patru cavaleri ai Apocalipsei”.

Mântuirea miroase frumos!

Ptiu, drace!

Donez un titlu mişto pentru o ştire pe politic

2010-04-22T12:37:00.004+03:00

Dacă aş fi răutăcios - şi nu sunt :P - şi aş scrie o ştire despre alegerile din PSD Iaşi de sâmbătă, aş fi tentat să pun un titlu de genul:

PSD IAŞI ALEGE ÎNTRE RÂNDUNEL ŞI CIRIPEL

Dacă v-aţi prins, vă place şi aveţi voie, n-aveţi decât să îl folosiţi. E moca, plus sau minus o bere...

UPDATE: Înţeleg că pe ţeavă a intrat şi MIOREL...

Cannabis la DSPM!

2010-04-22T12:20:00.004+03:00

Iaca un graffiti proaspăt şi euforic apărut pe sediul comun al Direcţiei de Servicii Publice Municipale, Salubris, Direcţiei de Asistenţă Comunitară şi al altor câteva comitete şi comiţii, pe partea dinspre Bahluiul navigabil:

I LOVE THE GOVERNMENT

I LOVE THE POLICE

BUT MOST OF ALL I LOVE CANNABIS

Înduioşătoare sinceritatea artistului, dar, mai ales, inspirată alegerea locului.

Păi, nu DSPM-ul se ocupă de cele ierburi şi buruieni?!

Doi la mână, artistul trebuie să fi intuit legătura dintre copacii aşa de profesionist ”toaletaţi” de DSPM încât cad peste copii şi, respectiv, cannabis: amândouă te fac praf!

Să ne trăieşti, Andrei! Sănătate şi virtute, să ai bani, să dai ştiri multe!

2010-03-22T13:41:00.003+02:00

Să încercăm un silogism: dacă Primăria Municipiului Iaşi are nevoie de Andrei Trofor, iar Iaşul are nevoie, orice s-ar spune, de o primărie, atunci Iaşul are nevoie de Andrei Trofor. De aici rezultă că şi noi, ca ieşeni, avem nevoie de el. Corect? Corect!

Andrei Trofor împlineşte astăzi frumoasa vârstă de 25 de ani. Cam aşa ceva, dar, oricum, cifrele sunt corecte...

Să ne trăieşti, Andrei, mulţi ani, cu sănătate şi virtute, să ai bani, să dai ştiri multe!

Atenţie! Nu vă băgaţi lipici în ochi! Şi nici în casă...

2010-03-21T18:43:00.006+02:00

Vine o vreme în viaţa fiecăruia când ceva se strică prin casă şi, dacă obiectul nu poate fi înlocuit, trebuie să apelezi la super-glue. Treci peste vrăjeala cu "super" şi, dacă nu ai ce face, citeşti instrucţiunile de folosire. Abia atunci îţi dai seama: produsul merită toţi banii!

Iaca şi lipiciul-minune:

E japonez, cică. Aşa se explică!

LABA - Liga Anonimilor din Blogosfera Actuală

2010-03-15T20:45:00.008+02:00

Întotdeauna am fost de părere că blogging-ul (blogăreala sau blogăgeala, dacă vreţi) este, în fond, un fel de masturbare virtuală, de onanism electronic, de lăbăreală online. Evident, pe fondul unui exhibiţionism irepresibil şi al unei încrederi în sine de necontrazis...
Şi, ca să-i citez pe politicienii care îşi găsesc mai greu cuvintele, am să vă spun şi de ce cred asta. Blogging-ul presupune o activitate solitară, iar satisfacţia "creaţiei" este, la rândul său, strict personală şi egoistă. În cel mai bun caz, îţi dai cu părerea acolo, pe blog, despre politică, despre oraş, despre filosofie, despre sistemul de educaţie, despre măgarii de la bănci, despre alţi bloggeri şi o faci cu atâta siguranţă de parcă ai avea un cec în alb din partea Adevărului. În cazurile mai puţin norocoase, te mulţumeşti să postezi diverse chestii care, nu-i aşa, ar trebui să intereseze în cel mai înalt grad întreaga planetă: clipuri de pe Youtube, poze personale sau de-aiurea, link-uri...
În ambele situaţii, indiferent dacă susciţi sau nu reacţii ori dacă moderezi sau nu eventualele comentarii, satisfacţia autorului şi, evident, motivaţia sa, ţin în mare măsură de actul în sine al postării. Bloggerul postează ceva pentru că i se pare important, amuzant, original şi semnificativ pentru ceea ce gândeşte şi este el însuşi. Pentru că, până la urmă, îi place lui. Cam ca onanistul exhibiţionist...
Dacă eşti urmărit şi de alţii, cu atât mai bine. Iar dacă cei care te citesc şi îşi dau cu părerea sunt, la rândul lor, bloggeri, este cu atât mai satisfăcător. Cei mai mulţi puberi se descoperă pe sine, în sensul fiziologic, împreună cu alţi puberi care, la rândul lor, se descoperă. Adică, se masturbează împreună. Asta îi ajută să treacă peste şocuri, să scape de inhibiţii şi să se legitimeze. Cam ca în blogosferă...
Din acest punct de vedere, grupurile de bloggeri (fiindcă, de regulă, e vorba de oameni care se citesc între ei) nu sunt altceva decât nişte comunităţi online de onanişti narcisici şi exhibiţionişti.

***

Dacă aveţi impresia că am ceva cu bloggerii, blogging-ul şi blogosfera, vă înşelaţi. În fond, scriu prostiile astea pe un blog, nu?!
Am, însă, un dinte mare şi plin de venin împotriva a două categorii de bloguri/bloggeri.
Prima este constituită din analfabeţi. Pot să înţeleg un om care se răcoreşte înjurând preşedintele, primarul, Parlamentul, hypermarketul, Universul sau şeful incompetent şi nesimţit. Pot să îl înţeleg şi pe acela care ţine morţiş să îşi vadă pe propriul blog, nu în altă parte, videoclipurile preferate, necazurile cu jumătatea sau pozele în care apare făcând cartofi prăjiţi. Nu pot să îl înţeleg, însă, pe acela care crede că Nietzsche e ultima achiziţie de la Bayern Munchen, că politicienii este hoţ şi care, în general, hoinăresc furibund prin linba româneşte...
A doua categorie cuprinde blogurile anonime, neasumate. Iar aici nu mă refer la platformele online asumate, la o adică, de vreun grup sau de cineva, ci la oalele de noapte ale frustraţilor de care internetul este suprasaturat. Forumurile ziarelor şi televiziunilor sunt elocvente.
Şi am ajuns la ce m-a stârnit. Zilele trecute am văzut, nu pentru că aş fi căutat, ci pentru că au apărut pe forumul site-ului Flacăra Iaşului, nişte chestii halucinante: nichitagheorghelapuscarie.blogspot.com şi, mai nou, mizeriadinpresaieseana.blogspot.com. Nu sunt primele emanaţii de acest gen, însă mi-au ridicat nişte probleme.
Dacă tot ai nişte chestii atât de importante de spus - fiindcă e vorba de nişte treburi importante -, de ce nu ţi le asumi? Dacă ai dovezi sau, măcar, nişte opinii bine argumentate, cum vrei să fii luat în seamă câtă vreme te ascunzi? Dacă tot eşti fricos, de ce nu taci? De unde nevoia asta irepresibilă de a voma ce te deranjează chiar şi în această formă ciuntă şi patetică a anonimatului? Ce dracu' înseamnă chestia asta?!

***

Revin. Există oameni normali, care se masturbează în intimitate şi, ca atare, e treaba lor cum şi de ce o fac. Ăştia nu prea au bloguri. Există onanişti exhibiţionişti, care ies într-un pardesiu tras peste pielea goală prin Piaţa Unirii şi îşi arată podoabele cetăţenilor scandalizaţi. Ăştia sunt bloggerii relativ normali, aşa, ca mine. Şi mai există şi onanişti timizi, frustraţi şi violenţi, care şi-o iau la mână prin tufarii de pe strada Palat şi sperie fetele de liceu cu gemetele lor sălbatice şi fără chip. Ăştia sunt autorii blogurilor anonime. Şi sunt toxici...

***

P.S.1 Circulă tot felul de zvonuri cum că în spatele blogurilor de care vorbeam ar fi unul sau altul. Că o fi ăla, că o fi ălălalt... Pe când un adevaruldespreonanistiidinblogosfera.blogspot.com?
P.S.2 Mă aştept şi mizez pe reacţiile vituperante ale bloggerilor. Cea mai mare parte a celor care citesc bloguri au, la rândul lor, năravul blogging-ului şi al comentării...

Da, da, să fac print-ul de ziua mea!

2010-02-17T00:01:00.002+02:00

Ia ghiciţi unde voi fi peste exact 3 luni, pe 16 mai?

2010-02-16T12:30:00.000+02:00

Cât de mică, mică, mică este marea asemănare?!

2010-02-02T13:24:00.008+02:00

Flacăra Iaşului, 15 ianuarie 2010

***
Ziarul de Iaşi, 2 februarie 2010

Da, fraţilor, recunosc, ne-aţi prins: ne-am ”inspirat” pe ici, pe colo de la voi. Doar că puţin înainte ca vouă să vă vină ideea...

Adio, maestre Florin Zamfirescu!

2010-01-28T11:31:00.004+02:00

Nu îmi dau seama dacă este nedelicat sau nu din partea mea să postez asta, însă simt nevoia să spun ceva. Sper să îmi fie iertat dacă greşesc.

Nu m-am format ca ziarist în preajma domnului Florin Zamfirescu - din păcate, poate -, însă am avut ocazia să lucrez cu domnia sa în ultimii ani. Credeţi-mă, am învăţat şi îi datorez multe, atât ca ziarist, cât şi ca om. Blând, educat, inteligent, fermecător, nobil, generos - eu aşa l-am cunoscut. Era o bucurie să stai, pur şi simplu, la taclale cu domnia sa. Avea un zâmbet discret, de om bun, un zâmbet care îţi dădea putere...

Am prieteni şi colegi din presă care l-au cunoscut mai bine şi îmi dau seama ce trebuie să fie în sufletul lor. Şi, mai ales, sper ca familia, doamna Cristina şi băieţii, să aibă tărie.

Dumnezeu să îl odihnească!

O mică răutate, aşa, ca-ntre colegi...

2010-01-26T14:32:00.001+02:00

Sunt prieten cu Geoană, iar Băse nu se supără!

2010-01-14T11:51:00.003+02:00

Din motive inexplicabile, dar, desigur, bine întemeiate, mi-am făcut cont pe MyFace. N-am nici cea mai vagă idee cum şi la ce foloseşte, dar, deodată, mă simt mult mai trendy!

Oricum, a meritat: în doar câteva ore i-am cerut prietenia pro, ăăă, domnului preşedinte Mircea Geoană, iar el mi-a acceptat-o! Deja mi-a mărturisit că diseară se duce la Realitatea. Păi, vă daţi seama, dacă mi-aş fi făcut contul acu' vreo două luni, aş fi ştiut dinainte că se duce la Vântu! Şi, poate, l-aş fi sfătuit să n-o facă! Asta e. Oricum, a ieşit mişto...

I-am cerut prietenia şi lui Crin, dar cum e el, aşa, mai ruşinos, încă se mai codeşte... Hai, Crin, te rog eu, fii prietenul meu! Uite, cu Vali Sălăvăstru, prietenul tău de la Iaşi, m-am combinat deja...

Pe Băsescu încă nu l-am găsit pe MyFace, dar nu cred că o să se supere că m-am cuplat cu Mircea înaintea lui...

I like Coman, pardon, Chopin!

2009-12-15T20:36:00.007+02:00

Probabil că mulţi cârcotaşi, unii dintre ei din presă, strâmbă din nas la lista de artişti/formaţii cu care Primăria Municipiului Iaşi ne îmbie la un nou Revelion de neutiat. Auzi, tu, ce variante - spun aceşti cârcotaşi, nu şi eu: Doi Unlimited, Johnny Logan, Ottawan, Sabrina, Gazebo şi Jimmy Somerville... Păi, ăştia-s de pe vremea când mama era fată mare, iar domnul Cosmin Coman, directorul Direcţiei de Strategii şi Alte Chestii pentru Comunitate descoperea, probabil, muzica disco, pantalonii bufanţi şi perciunii alungiţi cu fixativ! Aşa zic cârcotaşii, nu şi eu... Păi - mai zic cârcotaşii, nu şi eu -, astea-s nişte conserve, nişte obosiţi, nişte năuneimuri care au făcut o piesă, acu' vreo 10-20-30 de ani şi, după aia, s-au fleoştit de nu-i mai ştie nimeni! Iar Primăria, adică domnul Cosmin Coman, ăla de la Direcţia de Strategii şi Alte Chestii pentru Comunitate, îi scoate din moarte clinică, din conservare, de la naftalină şi încearcă să ne aburească la Revelion, ca să nu zică lumea că municipalitatea îşi bate aia de noi şi că am dat banii degeaba! Asta - repet - zic cârcotaşii, nu şi eu!

***

Pentru că eu, spre deosebire de cârcotaşi, dacă l-aş vedea pe domnul Cosmin Coman, directorul Direcţiei de Strategii şi Alte Chestii pentru Comunitate, l-aş felicita, i-aş pupa mâna şi i-aş mulţumi din inimă, atât în numele meu, cât şi al mamei mele!
Păi, băi, cârcotaşilor ce sunteţi, voi vă daţi seama ce înseamnă Doi Unlimited, Johnny Logan, Ottawan, Sabrina, Gazebo şi Jimmy Somerville??? Voi ştiţi ce artişti/formaţii sunt ăştia??? Ce valori??? Ce nume??? Ce artă???

***

Băi, de Logan ăla, GazMetan şi Tavan nu ştiu ce să zic, da' când aud de Sabrina, mie, unuia, mi se pune pata!!! Nu ştiu ce făceaţi voi după revoluţie şi câţi ani aveaţi atunci, dar eu aveam vreo 13-14 ani şi - la fel ca domnul Cosmin Coman de la Direcţia de Strategii şi Alte Chestii pentru Comunitate, care tre' să fi avut vreo 18 ani - eram la periculoasa vârsă a adolescenţei. Adică, la vârsta gingaşă la care, după o copilărie dominată de "Telejurnal" şi "Mihaela", un videoclip cum e ăla de la "Boys, boys, boys" te marchează pentru totdeauna. Nu-l uiţi niciodată, aş cum nu uiţi primul sărut, primul "Te iubesc" şi prima experienţă sexuală. Fie ea şi solitară... Chiloţii şi faianţa se spală, dar sufletul - niciodată!!!
Acum aţi înţeles? Asta-i Sabrina, băi, cârcotaşilor!

P.S. După cum ştiţi, "I like Chopin" e o piesă, poate singura, de-a lui Gazebo. Şi nu cred că domnului Cosmin Coman de la Direcţia de Strategii şi Alte Chestii pentru Comunitate i-a plăcut în adolescenţă Şopenhauăr ăsta...

Urăsc birocraţia, dar sentimentul e reciproc!

2009-12-10T12:25:00.005+02:00

Hai că am fumat un pachet de ţigări – e abia 10.00 dimineaţa – şi mă simt cât de cât în stare să mă adun şi să vă povestesc ceva. Nu-i mare lucru, e despre relaţia contribuabilului cu funcţionarul, din ciclul ”Cum am luat ...uie de la statul român”.

***

Aşadar, aflu în urmă cu câteva săptămâni de la un coleg-redactor pe Economic (trebuie să îl cunoaşteţi, e blogger) că STATUL îmi datorează 104 lei. E vorba de nu’ş ce rahat de diferenţă de impozite pe 2008. Staţi că vă spun exact: DIFERENŢE DE IMPOZIT ANUAL DE REGULARIZAT STABILITE ÎN MINUS! Din punct de vedere logico-lingvistic, recunosc deschis că mă depăşeşte formularea, dar, în fine, ideea e că trebuie să iau, nu să dau, nişte bani de la STAT.
În mod normal nu cred că mi-aş fi bătut capul. Nu că nu aş avea nevoie de bani, dar suma nu-i cine ştie ce şi, mai ales, interacţiunile mele anterioare cu aparatul birocratic nu au fost dintre cele mai satisfăcătoare. Ce puţin pentru mine...
Numai că şi anul trecut am renunţat la vreo 83 lei, diferenţă de impozite pe 2007, şi n-am simţit niciun dram de recunoştinţă din partea STATULUI! Doi la mână, cred că mi-a luat cel puţin o săptămână, prin mai, ca să-mi adun toate adeverinţele de venit pe 2008 – ce vreţi, am muncit! – să le pun cap la cap, să le depun la Finanţe, totul pentru a fi un cetăţean onest cu care STATULUI să nu-i fie ruşine. În fine, am mai pierdut câteva zile din noiembrie întrucât, carevasăzică la sfârşitul lui 2009, STATUL şi-a amintit de nu ştiu ce declaraţie n-am depus pentru 2006!

***

Ei bine, după toate astea, mă decid că gata, ajunge cu joaca, anul ăsta trebuie să îmi iau banii înapoi! Măcar atât! Numai că dobitocul de mine refuză propunerile de a apela la nişte ”scurtături” de genul: ”Lasă că vorbesc eu, nu te mai du tu la Finanţe, să mai pierzi timpul...”. Aşa că, la ora 9 şi 5 minute, mă prezint, cu emoţie, umilinţă şi speranţă, la Finanţele municipale, peste drum de sediul mare de pe A.Panu, lângă borta cu vestigii. Pardon, instituţia se cheamă AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI IAŞI.
Fac o cruce cu limba şi intru. Lume, aşa şi-aşa. Vreo 15-20 de ghişee, vreo 3-4 deschise. Habar n-am la care să mă duc pentru problema mea, dar văd un panou cu descrierea utilităţii – să zicem – a ghişeelor. 1,2,3..., 16 – Informaţii şi relaţii cu publicul. Unde dracu’ o fi 16, că nu-l văd nicăieri… Ar fi fost şi greu: tejgheaua e plină de nişte topuri de hârtie, cam până la înălţimea mea, iar numărul e îndărătul lor. Mă ridic pe vârfuri, dar în spatele maldărului nu-i nimeni. Mă uit după un ghişeu liber, dar unde e funcţionarul, acolo-i şi coada. Mă aşez şi eu la 14, poate mă lămureşte doamna respectivă.

**

Aştept, aştept şi văd că alături, la 15, deşi nu pare să fie deschis, e o altă doamnă, care pare să o cam frece, scuzaţi expresia. Adică, probabil că munceşte în felul ei: ia un dosar de pe masă, se uită la el, îl pune pe un dulap, îl ia de pe dulap, se mai uită o dată la el, îl pune înapoi pe masă, ia un alt dosar... Trag aer în piept, îmi dreg vocea şi îndrăznesc: ”Bună dimineaţa! Mă scuzaţi, vă rog...”. Îmi aruncă o privire, iar faţa i se schimonoseşte într-un rictus amuzat-scârbit, de parcă aş fi călcat-o pe vreun deget atins de panariţiu, aş fi avut bube şi aş fi mirosit a căcat. Să mor dacă-nţeleg: acnee nu mai am de mult, părul mi-e strâns, aşa că n-arăt chiar a satanist şi abia-s două ore de când am făcut baie şi m-am şpreiat îndelung cu Gillette...
În fine, până să mă dumiresc eu, îmi întoarce curul. Mă holbez ca prostul şi, când ajunge iar în semiprofil, îndrăznesc din nou: ”Bună dimineaţa! Mă scuzaţi, vă rog, ajutaţi-mă, dacă puteţi, cu o informaţie... Trebuie să primesc o diferenţă de impozit pe venit pe 2008 şi am înţeles că trebuie să fac o cerere. Dacă îmi puteţi spune, vă rog...”. Se strâmbă din nou, la fel de dezgustată, pufneşte şi iar îmi întoarce curul. Casc gura ca boul şi, undeva, adânc, încep să simt că mi se pune pata. ”Doamnă, nu vă supăraţi, vă rog, vorbeam cu dumneavoastră. Măcar m-aţi auzit?”
Pesemne c-am sărit calul. Pufneşte iar, se întoarce spre mine şi, cu capul uşor într-o parte, se holbează de parcă aş fi înjurat-o: ”Ce vreeei, dom’le?”
‘Tu-ţi..., gândesc şi tare rău îmi pare că n-am şi zis-o.

***

Am mai pierdut vreo juma’ de oră, am făcut cerere, am vizitat şi ghişeul 14, şi ghişeul 3, şi încă unul, şi iar ghişeul 3. Nu reuşesc să rezolv mai nimic, dar, pe toţi pereţii, un afiş mă luminează despre ”CODUL DE CONDUITĂ AL FUNCŢIONARULUI PUBLIC DIN AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ”: ”respect”, ”contribuabilul”, ”la dispoziţia”, ”în slujba”...
A.N.A.F. - AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A FRECŢIEI!

***

Una peste alta, m-am dus bou şi m-am întors vacă. Şi ...utut, şi cu banii luaţi. Păstraţi, în condiţii de maximă siguranţă, de STAT, vroiam să zic.
Presupun că aţi trăit chestii din astea, aşa că ştiţi senzaţia.
Să vă mai zic ceva, ca să înţelegeţi. Pe la ora 9 şi 50 de minute, îmi bag picioarele şi plec. Merg spre Hală. La trecerea de pietoni de lângă Casa de Pensii prind roşu. Mai am vreo 30 de secunde, trag dintr-o ţigară şi mă uit aşa, pierdut, la stradă. La vreun metru de trecerea de pietoni, ceva îmi atrage atenţia. Un ghemotoc cenuşiu, la vreo 3-4 centimetri, cu un fel de coadă, se mişcă. Ce dracu’! O fi vreun şoarece, o fi vreo frunză, mă gândesc… Dacă-i şoarece, sigur îl calcă vreo maşină, să vezi… Nu se mai întâmplă nimic. Aaa, era o frunză, concluzionez… Trece un autobuz, chiar pe deasupra ghemotocului. Sânge, maţe… Carevasăzică, era un şoarece…
Ei, cam aşa m-am simţit şi eu!

***

Mă gândeam că o să mă mai răcoresc dacă scriu. Nu m-am. Tre’ să caut altceva. Ştie cineva care-i treaba cu bombele artizanale?

Chiar mă întrebam când o să reapară caricaturistul de campanie al PSD Iaşi...

2009-12-01T23:17:00.001+02:00

Numele apă nu se face!

2009-12-01T23:16:00.000+02:00

CORECT!

2009-12-01T23:15:00.000+02:00

Cum o chema pe tanti aia cu "Umbrella"? Cumva Elena?!

2009-12-01T23:13:00.001+02:00

Cumpărând orice produs cu 1 leu, îl primiţi gratis!

2009-12-01T23:12:00.002+02:00

Să mai zică cineva că ieşenii nu iubesc maidanezii...

2009-12-01T23:09:00.003+02:00

P.S.: Oare "canapea" nu vine cumva de la "câine"?

Libertate, te salut!

2009-11-12T12:50:00.000+02:00

Adio, maestre!

2009-11-11T12:36:00.000+02:00

Munca la români. Natură moartă

2009-10-27T19:49:00.001+02:00

Câte persoane înseamnă Băsescu: una, jumate sau 0 (zero)?

2009-10-26T13:49:00.008+02:00

În termeni sociologoci, ce lula de bază a societăţii este familia. În termeni politologici, ce lula de bază a democraţiei nu este cetăţeanul, ci asociaţia de proprietari/locatari.

Aceasta - asociaţia - este cadrul în care, uneori exclusiv, se naşte şi se manifestă instinctul democratic al românului. Aici - în adunările generale ale proprietarilor/locatarilor - sunt dezbătute problemele stringente ale blocului, cartierului, oraşului, ţării, lumii şi chiar Universului, aici apar primele forme ai iniţiativei civice, aici se exercită, plenar, dreptul de implicare obştească şi de decizie. Raportul dintre majoritar şi minoritar, dintre conform şi deviant, dintre centru şi margine se manifestă aici la modul cel mai imediat, votul în adunările generale ale asociaţiei de proprietari/locatari fiind nu un fantomatic şi cvasiinutil drept electoral, ci un vehicul concret al schimbării concrete şi pe termen lung.

Ce e şi mai important şi autentic în această formă primară a democraţiei care este asociaţia de proprietari/locatari e faptul că, aici, orice decizie este posibilă. Mai mult, spre deosebire de legile adoptate de Parlament, a căror aplicare este de multe ori arbitrară, facultativă sau întâmplătoare, hotărârile adoptate prin votul exprimat în cadrul adunărilor generale au legitimitate şi putere absolute în rândul proprietarilor/locatarilor. Vor proprietarii/locatarii ca blocul să fie mansardat? Se face! Vor ca penalităţile să fie de nu‘ş cât la sută? Se plăteşte! Vor să pună câinii să plătească întreţinere? Se rezolvă!

Pe scurt, dacă vreţi să înţelegeţi ceva din democraţia autentică, cea în care votul chiar înseamnă ceva, lăsaţi baltă manualele de ştiinţe politice şi dezbaterile televizate şi mergeţi la o şedinţă a Asociaţiei!

***

Iată, in integrum, procesul verbal al ultimei şedinţe a asociaţiei de proprietari/locatari a blocului în care locuiesc, cu menţiunea că adresa şi numele protagoniştilor au fost uşor îmbunătăţite, aceasta neafectând esenţa fenomenului despre care vorbim.

”Proces verbal,

Încheiat azi 06.08.2009, la blocu X69 Sc. A+B din str. Luminii nr. 15, şedinţă reconvocată, devreme ce din data de 30.07.2009 a fost nestatutară.
Adunarea Generală a fost convocată de preşedintele blocului, doamna FURNICA CARMEN.
A luat cuvântul domnul Furnica Constantin, vicepreşedintele acestui bloc, care a atras atenţia asupra dosarelor care nu mai ajung la executor, exemplu fiind domnul Lefter Florin, care a acumulat pe listele lunii iunie 2009 o restanţă de 11.195,38 lei şi o penalitate de 16.139,67 lei.
La această adunare generală au fost prezenţi şi reprezentanţi ai SC TERMOSERVICE SA, la care au fost prezenţi domnul Vasile Zmeu şi doamna administrator de la administraţia de sector nr. 10, Zăbavă Mihaela.
Domnul Vasile Zmeu a luat cuvântul prezentând datoriile ajunse în instanţă şi cele de la executor, în special dosarul domnului Lefter Florin, care a promis că v-a anunţa locatarii despre rezolvarea acestui dosar.

Ordinea de zi:

- Diferenţele de apă care apar să fie puse celora care au defecţiuni la baterii, WC, la instalaţie, celora care au verificarea metodologică expirată.
- Locatarii au hotărât ca pauşalul în acest bloc să fie 25 m3 AR de apartament şi 10 m3 AC de apartament, în afara consumului declarat.
- Câinii care face gălăgie, mizerie, să fie trecuţi la întreţinere cu 0,5% şi s-au hotărât ca într-o lună să fie trecută o persoană în plus, iar următoarea lună să fie 0 (zero).
- Procentul de penalizare să rămână la acelaşi procent, adică de 0,15% pe zi de întârziere.
- Lucrările de mansardare vor începe din luna septembrie 2009, iar administratorul firmei nu a putut fi prezent, deoarece este plecat în concediu de odihnă, la fel şi reprezentantul Poliţiei de proximitate, domnul Bulău Laurenţiu.
- Locatarii blocului au cerut să se facă o adresă către Sanepid cu privire la Fam. Glodeanu Elefteria ap. 100, care a adunat în garsonieră toate gunoaiele din containere creând un disconfort vecinilor.
- Conform legii 230/2007, după trei luni de neplată să fie întocmite dosare de dare în judecată.
- Locatarii solicită ca Termoservice să trimită o echipă pentru a dezinfecta cu clor praf în subsol.

Cu acestea fiind spuse se încheie procesul verbal cu semnăturile de confirmare a celor prezenţi”.

***

Respect ideea de democraţie şi chiar şi cele mai multe dintre manifestările sale şi, ca atare, mă voi conforma. I-am explicat asta şi câinelui meu - Băsescu - şi a părut să înţeleagă.

Totuşi, atât eu, cât şi Băsescu, avem câteva nelămuriri şi mă gândeam că poate ne ajutaţi să le depăşim:

- Mai întâi, dacă eu nu-i dau bani de buzunar (şi, în general, nu-i dau, nu pentru că n-ar merita, dar nu are buzunare), cu ce o să-şi plătească Băsescu întreţinerea?!

- Deşi sunt iubitor de câini, nu fac parte din rândul acelora care se extaziază când patrupedul nu face pipi în casă şi care se laudă că ”uite ce inteligent e, copilu‘ lu‘ mama, parcă-i om, doar că nu vorbeşte”. Totuşi, Asociaţia a decis că, o lună, Băsescu este o persoană, iar următoarea, 0 (zero). Păi, cum vine asta? Adică, o lună, când face gălăgie, îi spui ”taci, dracu‘, javră!”, iar următoarea, ”vă rog frumos, domnule Băsescu, încercaţi să nu produceţi zgomot, întrucât creaţi un disconfort vecinilor”?!

- În lunile în care Băsescu este o persoană, are dreptul să participe la adunările generale ale Asociaţiei? Eu zic că are. Şi, dacă participă şi votează, ce te faci dacă i se pune pata să candideze la preşedinţia Asociaţiei?! Şi, mai ales, ce ne facem noi, proprietarii/locatarii, dacă iese preşedinte?! Ei?!

Urât mai e Iaşul toamna, tovarăşi!

2009-10-20T14:22:00.017+03:00

Vara şi zilele cu zăpadă ale iernii au asupra Iaşului efectul unui machiaj aplicat cu responsabilitate, în straturi groase, asupra chipului unei urâte: nu o face mai frumoasă, dar măcar o menţine în zona suportabilului. Abundenţa de verde distrage atenţia şi induce o bună-dispoziţie instinctivă care te face tolerant la mizeria oraşului. Zăpada acţionează încă şi mai direct, acoperind oroarea cu totul.

Toamna, însă, începând cu octombrie, zilele de iarnă călâie şi primăvara, până prin aprilie, fac din oraş un spectacol sordid şi insuportabil de deprimant. Gropile îşi arată rânjetele oribile, iar ploaia nu le face decât şi mai agresive, noroiul acoperă totul, copacii se transformă în nişte gheare uscate şi contorsionate, de hârcă, iar apa mizeră bălteşte prin şanţuri, parcuri şi străzi. Boschetarii ajung încă şi mai inuman de deznădăjduiţi şi până şi maidanezii cad în depresie.

Urât ca moartea!

***

Un drum de 10 minute, din Nicolina până în Cantemir, să zicem, e suficient ca să te reapuci de Cioran şi să oscilezi între lamă, pastile şi vodcă.

Marţi, 20 octombrie 2009, pe la amiază. Plouă încet, vreo 10 grade Celsius, cer vineţiu. Coafura rezistă, la fel şi jegul omniprezent.

Ieşi din bloc şi iată-i la datorie. Sunt ei, căutătorii de aur.

La doi paşi de ghene, vecinii mei, care sunt mai civilizaţi decât ai altora, şi-au amenajat propriul depozit ecologic. Un fotoliu şi un pat aşteaptă, primitoare, sufletele ostenite.

Îţi continui drumul, pe aleea suspinelor.

Pentru cei care au copii, surpriza aşteaptă după colţ. În incontestabila sa competenţă, Primăria municipiului Iaşi a amenajat primul parc-piscină din România. Ingenios, nu?

Tragi aer în piept, preventiv, fiindcă trebuie să treci prin pasajul de la Gara Internaţională. Şi, iată, abia ieşi la lumină că dai cu ochii de... Veneţia!

Şi, dacă tot ai ajuns în civilizaţie, s-ar putea să ai nevoie de combustibil. Ai nimerit bine, fiindcă aici te aşteaptă o staţie de gaz petrolier cu câine lichefiat.

Traversezi, asta dacă ai norocul să nu fii buşit pe zebra inexistentă de vreun bemveu de Vaslui. Dacă eşti pofticios, mai bine nu priveşti. Admiră, în schimb, superbul efect de oglindă!

La colţ te aşteaptă două lucruri. Primul e o farmacie. Al doilea - o dilemă: care-i copia şi care-i originalul?!
Trage încă o dată aer în piept, strânge din buci şi fă-ţi curaj. Urmează Casa Diavolului!

Cantemir, oază de civilizaţie şi cultură! Bun, dar care-i mârlanul?

E timpul pentru shopping. Bine aţi venit la Ruptincur Mall! Înainte de a vă reface garderoba, nu uitaţi să treceţi pe la bancomat!

Alţii au preocupări mult mai puţin mundane. Apolinic, de veghe în lanul de... trandafiri.

Mai departe, on the road to hell. Adică, pe drumul spre serviciu.

Gata!

Trăiască România nesimţită!

2009-10-20T00:54:00.004+03:00

Realitatea se trezeşte la realitate şi, în numele poporului roman şi al SOV-ului, îşi dă seama că vrea respect. Adevăru’ lu’ Patriciu se încoiază şi el şi, între 96 de ştiri şi 69 de comentarii politice, îşi bagă pompa în politicieni şi ne promite o campanie numai cu Patapievici, Haendel şi Capra cu trei iezi.
Proaspăt măritat şi cu virilitatea-i dezmorţită de faza cu neamţu’ de la Sibiu, Crin se descheie la prohab şi decretează, erect: „România bunului simţ”. Sincer să fiu, nu am înţeles dacă e o constatare, un deziderat sau, aşa, o vorbă proastă, auzită prin vreo locomotivă condusă de un beţiv. Şmecher nevoie mare, Băsescu proclamă şi el - sanchi, pe blog - că „vrea o Românie a bunului simţ”. OK, da’ oare câte voturi o să mai ia prezidentu’ de la România asta, blogu’ nu zice...
Ca de obicei, Geoană pierde startul, dar nu-i deloc exclus să-şi dea seama că doar un stat social-democrat poate asigura buna creştere... economică, Oprescu să se ofere să ciomuiască mârlănia, Vadim să trimită nesimţirea în camera de gazare, iar Becali să recunoască faptul că, din punct de vedere mintal, a rămas că ăia 7 ani de acasă...

***

Mai nou, înţeleg că nu-i vorba de o simplă vrăjeală de campanie. La asta ai putea, în fond, să zâmbeşti, ca la „Prima Casă” sau ca la ăia 20 de mii de euro pentru fermierii întorşi acasă din alea străinătăţuri. L-aud acuma, pe Realitatea, pe Alin Teodorescu, cică sociolog de meserie, care zice cum că, vezi tu, tema asta cu bunul simţ e ceva care „reiese din toate focus-grupurile” şi care, la o adică, este obligatorie pentru orice catindat care se respectă. Cum ar veni, e un fel de chestie cât se poate de serioasă şi de profundă, care ţine de chintesenţa ethosului românesc, aşa, cam ca Mioriţa...

***

Mie, unuia, mi s-a cam făcut greaţă de atâta „bun simţ”! Butonam aseară la tembelizor şi vorbeam cu cineva – nu spui cine, persoană importantă, adică nevastă-mea -, care constata, pe marginea campaniei protembelizuale cu „Jos pălăria” că „e cam nasol dacă am ajuns să luăm lecţii de civilizaţie de la televizor”... Foarte judicios, doamnă!
Numai că trebuie să mergem puţin mai departe. Cât de căcat am ajuns, ca popor, dacă trebuie să vină nu’ş care tembeliziune şi nu’ş care catindat să ne spună că, după ce-am rămas corigenţi la democraţie, economie de piaţă şi justiţie pe bune, trebuie să votăm cum trebuie ca să luăm examenul de bun simţ?! Când şi cum dracu’ am ajuns atât de rău încât să trebuiască să repetăm cei 7 ani de acasă în cei 5 ani ai viitorului preşedinte?! Oare chiar avem nevoie să ne chiorâm încă enşpe ani la Realitatea şi să îl votăm pe Băsescu sau pe Crin ca să nu scuipăm seminţe în biserică, să nu ne terorizăm chiar tot cartierul cu manele şi să nu ne beşim în tramvai?!

***

În ceea ce mă priveşte, optez pentru o nesimţire absolută, dar selectivă, pentru o nesimţire îndreptată exclusiv împotriva celor care şi-au propus să ne înveţe „bunul simţ”. Aşa că, în eventualitatea cam improbabilă că mă voi duce la vot, musai o să intru în cabină cu câteva pungi la seminţe, pe care, de altfel, o să le folosesc şi în locul ştampilei. Iar dacă mai văd vreo chestie de genul „Noi vrem respect” în mijlocul vreunei dezbateri electorale, o să le zic şi eu ce vreau: hai sictir!

Bine aţi venit în Statele Ţigăneşti de România!

2009-09-30T20:39:00.008+03:00

Sparg încă o sămânţă, bag un Sorinel Puştiu, trag o flegmă pe jos şi deschid, la mişto, Mediafaxu', să văd ce mai zice gagiii ăia. Şi văd - fiindcă apartenenţa la trust contează, aşa cum nici sângele apă nu se face - că episodul-pilot al serialului "State de România" carevasăzică că a avut rating record de nu'ş cât la sută şi cotă de piaţă şi minutul de aur şi aşa mai departe, stimaţi telespectatori. Adică, a cam rupt în gură gura târgului şi a făcut mucii hăţuri la concurenţă, efectiv, cum ar zice ea, concurenţa.

Mărturisesc că nu am urmărit nici pilotul, nici copilotul şi nici stewardesele lu' State ăsta, iar jena pe care se cuvine să o simt, ca minoritate culturală ce sunt, este covârşitoare şi irepresibilă. În fond, ce fel de român sunt, dacă habar n-am de aventurile - fascinante, sunt convins - ale eroului de sparge piaţa TV din România? Iaca, unul normal, zic eu, pe care îl doare în trompetă de ratinguri, şi seriale, şi celelalte căcaturi servite de tembeliziuni.

Numai că, de data asta, nu mă doare. Iar asta nu pentru că nu aş avea trompetă, ci pentru că, de fiecare dată când românul din mine se uită în oglindă, e tot mai bronzat, mai oacheş, mai tuciuriu, mai ţigan!

***

De la o vreme, nu am cum să nu mă dau cu capul de pereţii evidenţei că, în mare parte, formele noastre de manifestare, ca români, de expresie publică, de comportament social, sunt ţigăneşti. Ce facem la o distracţie, iar asta chiar şi cei care au citit mai mult de Mersul Trenurilor şi cel puţin când când o luăm pe ulei? Mergem la teatru, parc, cinema? Nu! Băgăm manele, gagiule! Ce facem pe la meciuri, filme sau, aşa, de sanchi, la plictiseală? Spargem o sămânţă, neamule! Pe cine admirăm noi în ţara asta cel mai tare şi mai tare? Pe ăia care-au făcut o şcoală, le dă sângele pe nas de muncă şi ştie să vorbeşte în româneşte mai mult de o frază? Hai, fiţi sinceri! Pe ăia care nu fac Nica, fură, umblă cu şmenuri şi combinaţii, şmechere! La ce dracu se uită românii ca disperaţii? La Mezzo, National Geographic şi Discovery? Nu! La jegurile de la ZeroTV şi, când vor să se cultive, la "Inimă de ţigancă", "Regina", "State de România" şi alte căcaturi întunecate de felul ăsta, mânca-v-aş!

***

Nu ştiu dacă cenecedeul urmăreşte blogurile şi nici nu-mi pasă. Oricum, instinctul meu de politcal correctness îmi cere să zic că "Vai, da' eu nu am nimic cu ţiganii, în general". Şi aşa e. Nu înghit prea uşor generalizările şi, în general, mi se cam rupe dacă un om e alb, negru, maro, galben sau roz bonbon. Nu vreau să vorbesc nici de "ţiganii care fură", "dau în cap", "nu plătesc impozite" sau "stau cu mâna întinsă".

Drept e, însă, că nici nu am mare simpatie faţă de cei care mă fac la buzunare, se iau de nevastă-mea pe stradă şi îşi fac dinţii din impozitele plătite de mine...

***

Îmi amintesc, însă, că o teorie care ţine de filosofia istoriei sau de istoria filosofiei sau de filosofia culturii sau de cultura filosofiei sau de filosofia viermelui de mătase zice cum că puterea unui popor nu stă atât în numărul locuitorilor săi, în mărimea armatelor, în forţa economiei ori în geniul administrativ, ci taman în cultura sa, în sensul larg al cuvântului. Adică, în credinţe, în valori, în formele de expresie, în veltanşaungurile sale. E şi un exemplu intens utilizat în sprijinul acestei teorii, cu grecii antici care au cam luat-o la buci de la romani, dar i-au cucerit, "pe dinăuntru".

Şi, atunci, dacă noi, românii, trăim, simţim şi ne manifestăm ţigăneşte, cine e mai tare: românul sau ţiganul? Care cultură e mai puternică? Cine pe cine colonizează? Sau, ca să folosim termenul political correct, cine pe cine integrează?

***

Citeam acum câteva luni o ştire cu un studiu făcut de Fish Fundation, sau cam aşa ceva, care concluziona, negru pe alb, că, dacă trendurile demografice actuale se menţin, în 2050 populaţia majoritară a României nu va mai fi română, ci ţigănească, adică romă. Când unul, de frica zilei de mâine face eforturi să nu procreeze, iar celălalt bagă vreo 10 puradei "pe bandă rulantă", cum ar zice tembeliziunile, e greu să nu fii de acord.

Mi-e teamă, însă, că, din punct de vedere cultural, raportul dintre majoritar şi minoritar, dintre centru şi periferie, dintre "noi" şi "ceilalţi" s-a inversat de ceva vreme. Iar asta înseamnă că eu, care scriu mizeriile astea, şi tu, care le citeşti, suntem minoritari, suntem marginali, suntem "nelalocul" nostru.

***

Încă ceva. Ştiţi câte rezultate dă căutarea "state de romania" pe google.ro la imagini? 9.510.00! Ştiţi câte are "mihai eminescu"? 68.600! Ştiţi cât are "patapievici"? 12.400!

***

Has mo car, Rromânica! Adică, România, te iubesc!

P.S.: Ştiu că vi se pare că aţi mai văzut poza asta pe undeva, dar vă înşelaţi: este o poză cu mine, peste 5 ani!

Nu vrem bani, nu vrem valută, vrem românii să... voteze!

2009-09-23T13:30:00.003+03:00

Salut cu entuziasm propunerea aşa-numitei Comisii Prezidenţiale pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice privind legalizarea sexului comercial şi a consumului de droguri uşoare! Iată, după eşecul penibil al impozitului forfetar şi al ”Primei Case”, prima iniţiativă bărbătească a actualei puteri, putere care, în sfârşit, demonstrează nu numai că are simţul umorului, ci şi câteva ciorchine de oo! Ba, dacă stai să te gândeşti, avem de-a face cu o adaptare cât se poate de inspirată a unui străvechi mecanism al puterii: în lipsă de ”pâine şi circ”, de ce nu ne-am mulţumi cu ”iarbă şi sex”?! În fond, după un joint şi una scurtă, ce mai contează că nu ţi-ai plătit întreţinerea, că trebuie să te saturi cu cartofi şi săptămâna asta sau că - ptiu, drace! – nu ţi-ai mai primit salariul de două săptămâni…

***

Acuma, pe bune, dacă în legătură cu drogurile uşoare am unele rezerve, în ceea ce priveşte prostituţia cred că reprezintă soluţia ideală pentru întărirea şi ridicarea României şi pentru creşterea nivelului de trai al poporului şi nu numai.
Argumentele sunt atât de obstinat repetate pe toate posturile de tembeliziune, încât nu insist:
- Impactul unor taxe şi impozite suplimentare – i-am putea spune ”taxa de coţăială” - este evident.
- În plus, gradul de ocupare a mâinii sau, mă rog, fundului de muncă va creşte considerabil. Şi, slavă Domnului, avem cu ce ne lăuda!
- Starea de sănătate a populaţiei nu are decât de câştigat, prestatoarele şi prestatorii de servicii umede urmând să deţină carnete de sănătate, cam ca la câini. Hmmm, iaca încă o explicaţie a anglo-saxofonului ”bitch”…
- Nici însănătoşirea morală a societăţii nu-i de neglijat: la câtă curvăsăreală suntem nevoiţi să îndurăm, de ce nu am introduce prostituţia într-un cadru onest, structurat, civilizat?
- Până la iminenta depăşire a crizei, nici efectul de distragere a atenţiei nu trebuie subapreciat. O populaţie satisfăcută, relaxată şi uşurată e mai puţin probabil să ajungă atât de exasperată de foame şi sărăcie încât să iasă în stradă. Domnilor politicieni, de data asta, sfatul e moca…
- Instituţionalizarea, diversificarea şi profesionalizarea prostituţiei va avea un impact deosebit şi asupra turismului. De ce să încercăm să aburim turistul neamţ cu ”The land of choice” şi cu peşti care cresc în copaci, când am putea să-i oferim, cinstit, ”The land of coit” şi peşti care lucrează la stat?! Doamna Elena, se aude?

***

Revenind la chestiuni serioase, aşa cum acest subiect o cere, sunt de părere că, în condiţii de criză economică şi ţinând cont de orientarea politică a coaliţiei de guvernare, prostituţia va trebui să aibă în România un puternic caracter social-democrato-popular. Cu alte cuvinte, Cabinetul Boc nu are voie să neglijeze latura socială a acestei nobile industrii. În virtutea prevederii constituţionale a libertăţii de şanse, Guvernul României va trebui să facă din sex un drept fundamental şi inalienabil, din care să se înfrupte, după nevoi şi după posibilităţi, întregul popor. În fond, la ce bun să oferi un aşa-zis drept, dacă doar puţini se pot bucura de el?!
Ca atare, propun ca statul român să intervină cu măsuri protecţioniste din cele mai energice, eventual prin suplimentarea bugetului Ministerului Muncii sau, de ce nu, prin crearea unui Minister al Plăcerilor, astfel încât fiecare categorie socială, chiar şi cele mai puţin norocoase, să poată beneficia, periodic, de o coţăială decentă. Este vorba, desigur, de acordarea de subvenţii guvernamentale progresive, cam ca la ajutoarele pentru încălzire, astfel încât şi elevii sub 18 ani, şi persoanele cu dizabilităţi, şi şomerii, şi ţiganii, şi pensionarii, şi veteranii de război să se poată bucura de avantajele sistemului.
Mecanismul intervenţiei guvernamentale e simplu. De exemplu, eşti pensionar şi ai sub 500 lei pe lună, primeşti de la Direcţia de Asistenţă Comunitară un cupon de reducere de 50%, cu care te prezinţi la stabiliment şi uiţi de lipsa compensatelor. Eşti absolvent de facultate şi abia ai ieşit din perioada de şomaj, te duci la Primărie, ieri o cartelă cu reducere 100% şi ţi-ai luat gândul. Şi tot aşa.
Îmi dau seama că efortul bugetar n-ar fi chiar mic. Dacă luăm ca reper programul de făină şi zahăr de la UE, ar fi vreo 120 de mii de beneficiari numai în judeţul Iaşi. Pe de altă parte, beneficiile ar fi incomensurabile şi, în fond, cui îi mai trebuie zahăr şi făină când, de aceeaşi bani, rămâi nu numai cu o nevoie satisfăcută, ci şi cu o amintire de neuitat?!
Gândiţi-vă!

Apropo, s-ar putea să scriu din nou pe blog!

2009-09-22T21:18:00.005+03:00

Din motive obscure, pe care nu am de gând să mi le explic şi, cu mai atât puţin, dumneavoastră, stimaţi telespectatori, am simţit nevoia să scriu din nou pe blog. O nevoie teriblă, brutală, irepresibilă, cam ca atunci când mănânci borş cu fasole şi bei bere, must şi Campari la tavernă... Asta e. Deci, aşadar şi prin urmare, rămâneţi aproape şi gândiţi liber, stimaţi telespectatori, realitatea vă priveşte...

Întrebare-concurs: vecinii, ce facem cu ei?

2009-09-22T20:10:00.007+03:00

O ştiu de vreo lună. Asta deşi stau de aproape 6 ani în blocul cu pricina. Masivă, ceva gen Moartea din Carpaţi în mizerie, păr scurt, jegos, de un indeterminat mătreaţă-grizonat-păduchi, ochi căprui-verzi-cenuşii bulbucaţi, incredibil de bulbucaţi - ai zice că taman ce-a înghiţit un femur de vită sau ce i-a intrat, accidental, vreo ţeavă de apă rece în - şi inevitabilul, fatalul, emblematicul halat, un halat care ar putea să fie caracterizat de oricare de epitetele de mai sus.

Habar n-am cum o cheamă - eu stau la scara A, pe când ea, când îşi face simţită prezenţa, o face la scara B -, dar, dacă ar fi după mine, Satana ar fi un nume cumsecade pentu ea. Nu ştiu nimic despre ea, în afară de chestiile care contează cu adevărat în viaţă: îmi este vecină, probabil alcoolică, clar scandalagioaică şi, mai presus de cuvinte, de vederi, de suspin, e o javră insuportabilă.

Acu' vreo lună, taman când ieşeam din bloc cu Băse - îl ştiţi, câinele meu -, aud un urlet inuman în spate: "Uăăăăiii, uăăăiii, la stââânăăă! La stââânăăă, uăăăiii! Locu' cânelui e la stââânăăă, uăăăiii"... După încă vreo două bâiguieli de care nu m-am prins, am prins curaj şi am reacţionat bărbăteşte: "Şi locul tău e la morgă, baba dracu'!"... După care n-am mai auzit de ea...

N-am mai auzit până în fatidica seară de astăzi, când diavolul, pardon, baba, şi-a băgat iarăşi coada.

Aşadar, ies, liniştit şi paşnic, cu Băse, prin scara B. Pericol potenţial: câteva dixtinse doamne dotate cu copii mici - astea-s cele mai mari apărătoare ale Dreptăţii şi Adevărului - stau cu bucile pe cimentul scării. Cheeky Girls să fii în perioada anorexică şi n-ai cum să treci! În fine, strâng lesa la maxim şi trec. Nu se întâmplă nimic, spre uşurarea mea: nicio mamă nu mă apostrofează că "Ţine, băi, câinele, nu vezi că am copil?". Ca şi cum i i-aş fi făcut eu...

Trecem şi peste asta. Numai că, neavând amuleta norocoasă cu mine, Satana apare: "Uăăăiii, cruşia mă-tiii, cruşia mă-tiii de câiniii, cruşia mă-tiii de câiniii, cruşia mă-tiii de câiniii...".

Nu ştiu sigur cât a continuat aşa: 5, 10, 15 minute... Am dat colţul şi, după o vreme, n-am mai auzit-o. Am mers prin cartier juma' de oră, cu Băse după mine, cu sufletul purice şi cu un singur gând: "Dă, Doamne, să se fi dus baba în casă, că nu ştiu...".

***

Nu-i singurul vecin de teapa asta. Aseară era cât pe-aici să mă bat cu un cocalar care îşi bătea crunt, la rândul lui, şoricarul (urla, săracul, de se-auzea în tot blocul) şi care, teribil de iritat că am îndrăznit să ies pe hol, să văd dacă l-a omorât sau are nevoie de ajutor pentru asta, mi-a trântit-o: "Vezi-ţi, uăi, de treaba ta! Ce, vrei să ne batem?". Nu, chiar nu vroiam, deşi acum îmi pare rău că l-am refuzat...

În fine, la treaba cu bătaia, mai vedem, dar sunt sigur că aveţi şi voi vreun Justiţiar, vreun Obsedat, vreun Manelist, vreun Jmeker pe scară, aşa că mă-nţelegeţi...

***

Greu de descris această frustrare viscerală, plină de sânge, târnăcoape şi neputinţă, pe care o simţi atunci când eşti umilit şi pus la zid degeaba. Greu de descris, dar nu şi de înţeles, nu-i aşa, stimaţi telespectatori? Funcţionarul de la ghişeu care îţi trânteşte geamul în nas cu 10 minute înainte de program, şoferul RATP - sau, mai bine, Unistil - care îţi închide uşa în nas sau, mai bine, care îţi aruncă un rânjet suveran când nici măcar nu opreşte în staţia în care te plictiseşti de juma' de oră. Călcat în picioare de cineva care are o autoritate discutabilă, dar pe care tu nu o poţi discuta. Nu poţi pentru că tu eşti educat, pentru că eşti civilizat, pentru că eşti un papagal...

***

Şi, atunci, pentru toţi acei dintre dumneavoastră - puţini la număr, desigur - care aveţi vecini, lansez o întrebare-concurs: Ce credeţi că ar trebui făcut cu satanele de pe palier?

Ştiţi unde să vă daţi cu părerea, în caz că simţiţi nevoia şi că aveţi aşa ceva.

Am spus "concurs"? Ei bine, cel mai interesant vecin va primi şi un premiu: o întâlnire cu vecina mea, Satana!

P.S.: Din motive de lipsă de reacţie, nu am nicio fotografie cu vecina de care vă povesteam. Anexez, totuşi, o poză de-a ei din tinereţe, ca să vă faceţi o idee...

Scrisoare deschisa catre domnul Iulian Micu

2009-03-20T12:44:00.001+02:00

Stimate domnule Micu,

1. Odata ce ai simtit impulsul irepresibil de a comenta acest interviu, pot sa presupun ca te-a marcat, nu? Ti-a starnit o reactie, ti-a generat un sentiment nou, a adus CEVA in sfera preocuparilor tale mentale. Ca (ex?)ziarist profesionist, nu intuiesti ca taman asta era intentia noastra?!
2. Presupun ca ai observat ca in acest interviu nu este vorba despre strazi, maidanezi, investitii si alte chestii plictisitoare de acest gen. Este vorba despre un om. Despre copilarie, angoase, mancare si haine. Este un articol din categoria bulzului si a motanului Shnad. Nu crezi ca ar trebui privit printr-o grila diferita de aceea prin care analizezi, sa zicem, conflictul dintre Brailean si Domnul Dan Carlan?!
3. In termeni de specialitate, numesti acest interviu un exercitiu de PR. In ce categorie ar putea fi incadrata propagarea obstinata, prin newsiasi, a declaratiilor, atitudinilor ci celorlalte flatulente ale UNOR democrat-liberali ieseni?!
4. Ironia si bascalia sunt exercitii democratice si sunt de parere ca ar trebui prevazute, ca "drepturi fundamentale ale romanului", si in Constitutie. Dumneata dai dovada, in acest comentariu, de unele aptitudini in acest sens... Te-ai gandit vreodata sa te intorci in presa? Ai putea face cariera...
5. Iti multumesc pentru faptul ca 6-7 articole din newsiasi sunt preluate din editia de azi a Flacara Iasului (http://www.flacarais.ro/). Asta imi aduce intre 50 si 100 de vizitatori noi. Daca ai prelua toate articolele, te-as putea ajunge...
6. Te consider un tip destept. Sincer! De aceea, chiar mi-ar placea sa ma angajez intr-o polemica cu tine. Pe orice tema. Intuiesc ca acest exercitiu ar fi reciproc avantajos. Pe de alta parte, stiu, din experienta personala, ca nu publici comentariile "incomode"... In fine, asta e cusurul tau: nu poti sa fii suspectat de onestitate... Pentru mine, asta e doar inca o oportunitate intelectuala ratata. Dar asta-i viata! Poate ca, in TIMP, vom rezolva, impreuna, si aceasta problema...

Cu simpatie,
Dan Postolea,
redactor-sef Flacara Iasului

Orange...

2008-12-02T18:37:00.001+02:00

Marijuana, benefică în stimularea memoriei şi în lupta cu maladia Alzheimer

2008-11-23T15:05:00.003+02:00

”Marijuana poate ajuta la reducerea pierderilor de memorie în cazul persoanelor în vârstă şi ar putea fi benefică în tratarea maladiei Alzheimer, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din Ohio, informează telegraph.co.uk. Contrar părerilor tradiţionale, bazate pe observaţie, potrivit cărora consumul de marijuana ar avea efecte negative asupra memoriei, cercetătorii au descoperit recent că planta împiedică deteriorarea cerebrală, ajutând creierul să se menţină tânăr...” (Mediafax)

Vroiam să scriu şi de ce am băgat ştirea asta, dar am uitat...

Cea mai tare - dacă nu şi singura - ştire din campanie!

2008-11-20T19:22:00.006+02:00

O femeie din Mirosloveşti a depus o plângere la Poliţie în care susţine că ar fi fost bătută de tatăl primarului din localitate fiindcă a interzis lipirea, pe gardul casei sale, a unor afişe ale candidatului PSD la Camera Deputaţilor Neculai Răţoi.
Mariana G., din satul Mirosloveşti, îl acuză pe tatăl primarului din localitate, Ion Gospodaru, membru PSD, că ar fi lovit-o cu pumnii, întrucât a refuzat unei echipe PSD să lipească afişe electorale pe gardul casei sale, incidentul petrecându-se în urmă cu trei zile. ”Au venit la mine acasă, marţi pe la 16 30, au vrut să pună afişe pe gard şi eu le-am interzis. Atunci, tatăl primarului din sat a intrat în curte şi m-a izbit cu capul de pereţi, m-a lovit cu pumnii şi palmele atât de tare că puteam să fiu moartă. Primarul stătea deoparte şi nu a scos un sunet, se uita cum mă bate tatăl său", a declarat Mariana G.

Femeia a precizat că a depus plângere la Postul de Poliţie din Mirosloveşti, ea adăugând că şi-a scos certificat medico-legal. "Dacă nu vine să-l iert, nu mă voi opri aici", a declarat femeia, care nu a precizat dacă îl va da în judecată pe tatăl primarului din Mirosloveşti.

Agentul şef Marica Ştefan din cadrul Poliţiei Mirosloveşti a confirmat că există o plângere penală depusă pe numele Ion Gospodaru. "Într-adevăr, femeia a depus o plângere împotriva lui Ion Gospodaru. În continuare, se fac cercetări", a afirmat agentul şef Marica Ştefan.

Reprezentanţii PSD din zona Paşcani au refuzat să facă vreun comentariu în legătură cu acest incident.

(Mediafax)

Reclamă mascată în Ziua de Iaşi?!

2008-11-03T19:07:00.003+02:00

Bună Ziua, Iaşi, a venit şi ziua (re)lansării cotidianului Ziua de Iaşi! Mai prospăt, mai pufos, mai parfumat, mai mult galben, mai multă deontologie! Să fie primit!

Deşi n-am mai vorbit de mult, nu vreau să vorbesc despre conţinutul ziarului şi, deşi simţeam un impuls de a vorbi despre cât de slab mi se pare, n-am să vorbesc despre asta...

O să vă dau, în schimb o poză a rubricii care mi-a plăcut cel mai mult: ”Reţeta zilei”.

O fi sau n-o fi coincidenţă, o fi reclamă de campanie, o fi vreun mesaj subliminal - eu, unul, nu m-am lămurit. Voi ce credeţi?

Disco Planet PNL...

2008-10-19T16:34:00.014+03:00

Am fost sâmbătă la lansarea pe orbita parlamentarelor a catindaţilor PNL din Moldova. Cu o seară înaine fusesem la o cumetrie, aşa că bănuiesc că de acolo mi se trăgea starea de greaţă şi rău...

Cu excepţia faptului că strategia PNL pentru alegeri mi se pare firească (nu dăm decât în PSD, PD-L nu există...), nu vreau să mă lansez în comentarii politologice. Nu de alta, dar nu mi-am revenit complet din cumetrie...

Mi-au rămas în minte:

- Sala plină, căldura şi aerul greu - aglomeraţie. Mulţi cetăţeni însăgetaţi aduşi de la munca-câmpului (era plin de autobuze prin apropierea Sălii Sporturilor) şi mulţi copchii, ca să dea bine la număr. Steaguri, afişe, bannere, ecrane, retroproiectoare, treninguri, ilice de plastic şi alte rahaturi - mulţi bani. În fine, PNL e la putere...

- Amfitrionul sindrofiei nu a fost Relu Fenechiu, ci Varujan Vosganian. Amândoi au stat lângă Tăriceanu, dar, pesemne, al doilea vorbeşte mai bine şi e mai fotogenic...

- Grupul catindaţilor de la Iaşi a fost aşezat în spatele rândului Stavarache-Weber-Fenechiu-Tăriceanu-Vosganian.

- Deşi se catindează pe el la Iaşi, Cristian Adomniţei a fost surghiunit pe primul rând din dreapta pupitrului, cu alţii. A avut tot timpul o privire tristă şi uşor pierdută. Mi-a părut rău pentru el. Cu câteva ore mai târziu urma să aibă nunta, dar nu de asta mi-a părut rău... Numai la lansarea liberalilor cred că nu-i era lui mintea...

- Fenechiu e redutabil şi îi place să îşi cultive imaginea de baron. O fi sau nu, asta e altă treabă...

În loc de concluzii...

PNL plus PSD egal LOVE... Ba nu, egal PD-L!!!

2008-10-16T00:32:00.012+03:00

Din punct de vedere politic, carevasăzică pe partea politică ;-), alianţa de facto PNL-PSD nu suportă contestaţii. Declaraţiile reprezentanţilor celor două formaţiuni sunt vehemente, zgomotoase şi simpatice, însă e vorba de declaraţii...

Prin mijloace specifice, de natură cromatică, am intrat - pentru dumneavoastră - în posesia dovezii irefutabile (dacă vă simţiţi jigniţi, puteţi să mă înjuraţi!) a realităţii şi solidităţii acestei combinaţii politice.

Orice elev ştie, încă de la orele de desen din clasa a III-a, că "galben" + "roşu" = "portocaliu":

Din punct de vedere cromato-politic - sau politicromatic - lucrurile nu sunt fundamental diferite:

Acestea sut faptele! Interpretările, însă, circumscriu un domeniu obscur şi încă insuficient investigat. Aşadar:

- Dacă PNL + PSD = PD-L, înseamnă că, dacă primul e de drepta şi al doilea de stânga, al treilea e de centru?! Dar, dacă primul are o politică şi adoptă măsuri de stânga, iar al doilea la fel, rezultă că şi PD-L e de stânga?! Sau aşa a fost dintotdeauna?!

- O săgeată + trei trandafiri = un trandafir şi o siglă descentrată Nu era mai corect invers?!

- Dacă PNL + PSD = PD-L, asta înseamnă şi că PD-L - PSD = PNL (democrat-liberalii fără foştii pesedişti sunt un fel de liberali...), precum şi că PD-L - PNL = PSD (fără foştii liberali, democrat-liberalii sunt o naţie de pesedişti...), nu?! Ar avea sens, ţinând cont de originile FSN-iste ale PD-L şi PSD...

- Mai rezultă, de mai sus, că Tăriceanu + Geoană = Boc... E greu de înţeles cum, la înălţimea lui, Boc ar putea fi suma a două persoane relativ normale, dar aritmetica e aritmetică...

- O problemă pe care nu am reuşit să o descâlcesc singur: ce valoare aritmetică are Iliescu? Zero, plus sau minus infinit?! Dar Băsescu-preşedintele?! Dar Adomniţei?!

Concluzia mi se pare evidentă sau, cum ar spune un coleg, "obvioasă": indiferent cum le-ai aduna, scădea sau împărţi, între PNL, PSD şi PD-L nu e nicio diferenţă...

Sărbătorile Iaşului II - The Dark Side - Târgul Mizeriilor Populare

2008-10-10T15:24:00.014+03:00

Sărbătorile Iaşului I - The Bright Side - Târgul Meşterilor Populari

2008-10-10T15:10:00.018+03:00

Stelist prost, dar cu calităţi, asigurat de Isus, caut femei!!!

2008-10-10T14:10:00.001+03:00

Iaca criză mondială :))

2008-10-10T14:08:00.001+03:00

Iaca, sunt vedetă!

2008-10-09T11:47:00.006+03:00

Din motive obscure, dar, probabil, cât se poate de solide :)), colegii de la NewsIasi au decis să-mi facă onoarea de a-mi acorda prestigiosul şi mult râvnitul premiu de "Blog al săptămânii"!

Emoţia mă copleşeşte, dar, înainte de a leşina, aş dori să mulţumesc obiectivului juriu (merci, Iulian, săru' mâna, Gina!), precum şi Sorinei, părinţilor, prietenilor, colegilor, lui Adomniţei, bozonilor, lui Băsescu şi, mai ales, Românicii, fără de care nimic din toate astea nu ar fi fost posibil!

De ziua lui...

2008-10-08T16:37:00.002+03:00

Înţeleg că azi e ziua de naştere a unui fost şef de-al meu. Mi-a mâncat doi ani din viaţă, dar, în vremea aia, am învăţat câte ceva. E drept că nu de la el, dar, în fine...
Îmi vin în minte nişte dedicaţii ”parazite”, dar fac eforturi să mă abţin. Până la urmă, e ziua omului...
Iată, însă, ce am găsit:

Copiii au gura aurită!

2008-10-07T23:34:00.003+03:00

Ştiţi cum îi spune lui Adomniţei băieţelul de 5 anişori al unui bun coleg ziarist? "ADORMIŢA"!!!
Nici dacă făceam sfat cu maimuţele n-aş fi nimerit-o mai bine...
Bravo, domnule copil!

”Uite, tu, ce mi-a făcut asta la maşină...”

2008-10-07T21:55:00.015+03:00

Ies azi, pe la 17.30, în faţa redacţiei, la o ţigară, cu băieţii. Mai glumim, mai bârfim, mai socializăm şi noi, oameni suntem. La un moment, de pe stradă (Şoseaua Naţională), un bufnet puternic. Claxoane, coadă de maşini, nişte cetăţeni gesticulând larg. Evident, un accident.

Deformare profesională, fugim într-acolo. Aşa e, accident. Evident, pe trecerea de pietoni. O fătucă mică şi creaţă, la maxim 40 de kile, 19 ani (avea să aflu un pic mai târziu), plângând la marginea trotuarului. Buşită de o maşină. Evident, pe trecerea de pietoni. Maşina, un Suzuki SX4 negru, nou-nouţă, cu numere roşii, parcată pe trotuar, ceva mai încolo. Spoilerul dreapta faţă - varză.

Evident, o şoferiţă, evident, începătoare (permis luat în martie). O ...uie (că altfel nu-mi vine să-i spun) penibilă, de 21 de ani, ştiţi genul: fiţe, gesturi, ţoale, apă oxigenată, jlamac şi tupeu cât încape. Împreună cu ea, o altă ...uie, cam la fel. Ei bine, ce credeţi că făceau ...uile? Probau maşina!!! Şi-o luase ieri şi, pesemne, o ”boteza”...

Poliţia a venit repede, la vreo 3 minute. Ba chiar - nu pricep de ce - au venit două maşini. Ambulanţa, evident, a făcut vreun sfert de oră. Lume, ca la circ...

Nu insist pe ”pagube”. Am văzut accidente mai nasoale, dar ţi se rupe inima... Săraca fată avea capul spart, iar piciorul stâng, în care o lovise ...uia, se bălăngănea de parcă nu mai avea articulaţie. Probabil fractură deschisă...

Evident, ...uia îşi cheamă bulăul. Evident, s-o ajute să ”rezolve”. Ei bine, ce credeţi că-i spune gagiului, într-un moment de respiro: ”Uite, tu, ce mi-a făcut asta la maşină”...

O cheamă Alexandra. Dacă o vedeţi prin oraş cu maşina, fugiţi! Dacă o vedeţi fără, scuipaţi-o în faţă şi din partea mea!

Fraţilor, stimaţi elevi, dragi preşcolari, am înfrânt! Să fluturăm steagul victoriei!

2008-10-07T16:53:00.001+03:00

In memoriam Asteluţei...

2008-10-07T15:43:00.001+03:00

Andrei, acest Happy Feet al Palatului Roznovanu...

2008-10-06T15:53:00.002+03:00

Formaţiile preferate ale lui Alexandru cel Bun, la Sărbătorile Iaşului!

2008-10-06T15:28:00.005+03:00

Un mare mister a fost risipit ieri: concertul final al Sărbătorilor Iaşului - ”cireaşa de pe tort” sau, mai curând, ”bomboana de pe coliva” celor 600 de ani de atestare documentare a Iaşului - va fi susţinut nu de Depeche Mode, U2 sau DJ Tristă (sau cum l-o mai chema şi pe ăla), ci de SNAP, BONEY M, DJ BOBO şi încă unul, Ass-hunter, parcă.

Sunt sigur că maică-mea nu va rata concertul de pe 14 octombrie, deşi, ca să fiu sincer, şi pe mine mă cam apucă nostalgia când îmi amintesc ce bairamuri trăgeam pe ”The Power”, prin clasa a VII-a...

În plus, dacă stai şi te gândeşti bine, alegerea trupelor e chiar inspirată. În fond, nu-i deloc exclus ca BONEY M şi SNAP să fi fost formaţiile preferate ale adolescentului Alexandru cel Bun, pentru ca, ulterior, peste ani şi ani, taman ”Rivers of Babylon” să-i fi inspirat domnitorului ”privilegiul” de la 6 octombrie 1408...

Asta da parcare laterală!

2008-10-06T13:50:00.002+03:00

Pentru cei care au de dat examenul de permis auto...

Caut amploaiaţi din Primărie pentru parteneriate media la proiectul ”Sula Timpului”...

2008-10-05T20:57:00.004+03:00

Înţeleg că Primăria a comis încă o măgărie media.
Despre ce e vorba? Încă de acum două săptămâni, nişte charismatici angajaţi ai Primăriei au început să trimită, prin mail, SMS, şoferi şi porumbei călători, tot felul de chemări patriotice la încheierea unor parteneriate media, totul pentru promovarea unui eveniment de largă respiraţie obştească, în speţă Sărbătorile Iaşului. Nebun sau prea rău intenţionat să fii să nu recunoşti nobleţea unui astfel de nobil obiectiv comun.
Evident, bagi în ziar tot felul de ştiri de doi lei despre eveniment şi pui pe site link-uri către marile Sărbători, aşteptându-te, natural, la vreo formă de reciprocitate. Nu că mi-ar aduce mai mult de doi cititori în plus, dar gestul contează, nu?!
Ei bine, gestul Primăriei de ieri - de la lansarea Capsulei Timpului - mi se pare de tot rahatul. Tu, ca Primărie, ai parte de promovare cu toate resursele media posibile, însă ca ”Partener media” treci un singur canal. Aşa ceva nu se face!
Am toată stima pentru canalul respectiv şi îi înţeleg chiar şi agresiva politică de parteneriate media. E vorba de o instituţie privată, care, ca atare, îşi urmăreşte obiectivele private.
Primăria, însă, este datoare la altceva: la echilibru, la echidistanţă, la bun-simţ. La o atitudine pe care, încă o dată, nu este în stare să o adopte.
Poate că mă las purtat de val, însă îmi imaginez că nici şefii celorlalte instituţii media din Iaşi nu sunt prea încântaţi. Nu-i aşa?!
Oricum, în ceea ce priveşte acest blog, sunt liber să îmi iau ce parteneri doresc. Aşa că m-am gândit să lansez şi eu un proiect. Se cheamă ”Sula Timpului” şi aştept cu nerăbdare adeziunea amploiaţilor din Primărie, astfel încât să îl pot lansa oficial. Cooperarea lor îmi este indispensabilă. În fond, cine ştie mai bine cum stau treburile cu ”timpul”?!

Votaţi Băsescu, singurul politician care recunoaşte că vrea la ciolan!!!

2008-10-05T20:39:00.006+03:00

Cifrele nu minte! În urma unei cercetări socilogice cât se poate de temeinice, aşa cum v-am obişnuit, cititorii acestui blog au decis că, dacă ar fi locuitori ai Nicolinei şi ar vota în colegiul uninominal 5 din Iaşi, atunci Băsescu, căţelu' lu' Postolea, ar deveni deputat din primul tur.

Iată rezultatele:

- Nicuşor Păduraru (PD-L)- 5 voturi (23%)

- Valer Dorneanu (PSD) - 1 (4%)

- Mugur Cozmanciuc (PNL) - 0 voturi (0%)

- Păduraru Nicuşor (L-DP) - 0 voturi (0%)

- Cucuşor Mădularu ;) (PRM - Partidul Regretatelor Maimuţe) - 3 voturi (14%)

- Ion Apostol de la Salubris - 0 voturi (0%)

- Cristian Andrieş de la TermoService - 0 voturi (0%)

- Băsescu, căţelu' lu' Postolea - 12 voturi (57%)

***

Deşi rezultatele nu mă surprind, cred că se impun câteva comentarii cu privire la ceea ce se prefigurează drept un fenomen politic istoric:

- Faptul că, în ciuda concurenţei acerbe, Băsescu, căţelu' lu' Postolea, a câştigat într-atât de categoric demonstrează, încă o dată, dacă mai era nevoie, lehamitatea electoratului faţă de clasa politică, în general. Domnilor politicieni, se aude?!

- Dacă, prin absurd, Băsescu s-ar retrage din cursă, candidatul portocaliu din colegiul municipal 5, Nicuşor Păduraru, ar avea cele mai mari şanse să ajungă deputat de Nicolina. O dovedesc cele 8 potenţiale voturi, 5 în nume personal, 3 în nume de cod... Domnilor de la PSD şi PNL, se aude?!

- Nu surprinde absolut deloc faptul că două personalităţi de marcă ale municipalităţii ieşene - Ion Apostol de la Salubris şi Cristian Andrieş de la TermoService - nu au reuşit să îşi atragă niciun sufragiu. Maidanezii, gunoaiele şi listele de la întreţinere ştiu de ce... Domnilor de la Primărie, se aude?!

***

Şi, totuşi, de ce a ieşit Băsescu? Pentru cei care au deschis acest blog mai târziu, cred că o serie de date biografice sunt în măsură să explice fenomenul şi chiar să creioneze un portret-robot al candidatului ideal pentru Nicolina:

- Băsescu e un politician al străzii, fără fumuri şi fără fiţe. Ştie ce-i maidanul, gunoiul, groapa, canalul şi toate celelalte de-ale cartierului.

- Băsescu nu are datorii morale sau materiale faţă de nimeni şi, ca atare, nu poate fi manipulat, condus, butonat.

- Băsescu e simpatic.

- Băsescu e independent politic. Are o anume afinitate faţă de tizul său de la Palatul Cotroceni, dar atât.

- Băsescu e sincer. Chiar nu e genul care să-ţi râdă în faţă şi să te facă pe la spate. Ce-i în guşă e şi-n căpuşă şi invers.

- Băsescu muşcă din duşmani.

- Băsescu ştie ce vrea şi nu se teme să o recunoască: vrea la ciolan!

Avem site!!!

2008-10-05T13:04:00.003+03:00

După o lungă şi grea suferinţă în spaţiul virtual, în sfârşit, avem un site civilizat!!!
Nu este încă bătut în cuie, aşa că aşteptăm sugestii! Pe bune!
Accesaţi cu încredere!

Cosorul lui Moceanu...

2008-10-04T12:23:00.002+03:00

Filosofii ştiu de ce...

2008-10-04T12:19:00.000+03:00

Ce credeţi: înainte de şedinţele CLM, Oajdea se îmbracă singur sau îl ajută cineva?!

2008-10-02T15:56:00.003+03:00

Unora le place să se şteargă cu iepuraşii...

2008-09-30T18:10:00.003+03:00

Poate să-mi explice şi mie cineva - tehnic, raţional, cu argumente - de ce ”se egzistă” hârtie igienică cu imprimeuri închipuind iepuraşi, căţei, pisicuţe şi alte animăluri din astea gingaşe?! Care-i ideea?!
Cu atât mai interesant mi se pare faptul că genul ăsta de desene nu se adresează oricăror fese, pardon, consumatori. Preţul - de 10-15-20 de mii - e destul de restrictiv şi, în plus, ”Zewa” nu-i spune mai multe lui nea Caisă decât, să zicem, ”Heidegger”...
Hârtia igienică ”populară”, aia la 3-4-5 mii sulul, e simplă. E drept că şi în privinţa asta există unele diferenţe de stil şi statut social. Una e hârtia GRI (aspră, ferfeniţătoare, grunjoasă), alta e cea ROZ (la fel de ferfeniţătoare, dar ceva mai fină, mai delicată, mai feminină). Dacă alegerea ar fi strict legată de profesie şi clasă socială, probabil că prima ar fi a proletariatului, iar cealaltă a incipientei clase de mijloc... În fine.
Revin la iepuraşi. De ce i-ar plăcea cuiva, dincolo de textura incomparabil ”mai calitativă” a hârtiei cu pricina, să ştie că în zonele sale puturoase ajung astfel de mamifere?! E vorba de vreun fel de instinct al maculării, al pângăririi?! Caracterul simpatic şi drăgălaş al patrupedelor face actul ştergerii mai puţin jenant?! (Nu că ar fi ceva nenatural în asta, deşi unii purtători de tetra aşa ar fi tentaţi să creadă...) De ce nu se face hârtie igienică imprimată cu, de-un paregzamplu, case, greble sau tancuri?! Hmmm, grele întrebări...
Eu, unul, dacă mi-aş putea fabrica singur hârtia, ştiu cu ce-aş imprima-o: cu siglele tuturor partidelor! Asta, desigur, dacă tehnologia nu mi-ar permite să imprim chiar poze...

A auzit cineva de domnul? Cic-ar fi cineva important...

2008-09-29T18:19:00.001+03:00

Frumoşii din Nicolina adormită...

2008-09-29T18:15:00.004+03:00

Alegătorii au decis: PD-L este partidul pe care nu-l putem suferi nici în ruptul capului!

2008-09-28T18:36:00.002+03:00

În urma unei cercetări sociologice cât se poate de serioase (oricum, la fel de serioasă ca altele), putem spune, cu o marjă de eroare de plus/minus 98,7%, că ”partidul pe care nu-l putem suferi nici în ruptul capului” este PD-L.
Sondajul postat pe blog în legătură cu acest subiect a avut următoarele rezultate:
- PSD - 2
- PNL - 4
- PD-L - 5
- PRM - 4
- PNG - 3
- UDMR - 1
- PNŢCD - 1
- Niciunul - 1
Îmi pare rău de soarta PD-L, dar, ce să-i faci, asta este voinţa electoratului, iar cifrele sunt cifre!

Un week-end politic atât de încărcat merită o dedicaţie...

2008-09-28T17:27:00.000+03:00

Antena, săgeata şi ”senatorul copiilor”...

2008-09-28T14:28:00.005+03:00

Mare eveniment, mare, stimaţi telespectatori, în microbuzul conservator de Bahlui: după ce şi-a învineţit fesele tot schimbându-şi locul de pe o luntre pe alta, senatorul Radu Terinte şi-a dat seama, în sfârşit, că degeaba ai abonament gratuit la Antenă, dacă lumea tot la Pro TV se uită. Că Radu Terinte, după ce s-a cocoşat în faţa PSD-ului, şi-a redescoperit subit înclinaţiile liberale, asta nu mă miră. Ba chiar, în sine, evenimentul mi se pare mult mai puţin important decât faptul că, de pildă, una dintre cele 4.321 de căţele din Nicolina a fătat o nouă promoţie de 12 căţei perfect sănătoşi, leiţi tac'su...

***

Ce mă fascinează, însă, este capacitatea inepuizabilă a politicienilor de tot felul de a o ”drege” de fiecare dată, de a justifica orice răzgândeală, de a încerca să pară temeinică, solidă şi morală orice trădare.

Iată ce spune stimabilul despre refugierea sa în PNL, alături de jumătate din Biroul Executiv Judeţean al PC Iaşi: "În PC lucrurile nu stau deloc bine. În urmă cu 5 ani, partidul promova valorile europene şi avea un mesaj liberal bine conturat. În ultima perioadă lucrurile au evoluat în rău, după infuzia de parlamentari PRM". Iar asta nu-i tot: "Unele iniţiative, precum cea cu soarta globului pământesc, mă uimesc. Sunt întristat de ceea ce se întâmplă la PC"...

Desigur, şi impunerea fantomaticului Marian Enache pe locul pe care PSD este dispus să i-l lase lui Voiculescu la Iaşi a avut un rol, dar n-ar fi elegant, pentru o persoană fină ca Radu Terinte, să vorbească despre asta...

Dar să ne întoarcem la ce zice doctorul: - ”În PC lucrurile nu stau deloc bine”. Corect. Dar au stat vreodată altfel? Iar dacă nu, oare cum se face că şi-a dat seama abia acum?! E drept, adaugă că ”în ultima perioadă lucrurile au evoluat în rău, după infuzia de parlamentari PRM”. Totuşi, de la venirea lui Vlad Hogea au fost difuzate vreo cincizeci de ”Nopţi ale ororilor”... De la un medic era de aştepat ceva mai multă agerime...

- ”În urmă cu 5 ani, partidul promova valorile europene şi avea un mesajliberal bine conturat”. Dacă zici matale... Dar, atunci, de ce n-a plecat în 2004, când PUR-ul şi-a abandonat ”mesajul liberal” şi l-a îmbrăţişat, cu entuziasm, pe cel pesedist?! Sau, după aia, în 2005, când PSD-ul a început iar să pută, iar miştourile lui Băse nu dureau într-atât încât să ţină ”soluţia imorală” departe de guvernare?! Sau, iar, după, când au ieşit din Guvern?! Sau...

- ”Unele iniţiative, precum cea cu soarta globului pământesc, mă uimesc”. Abia acum, după ce sfârşitul lumii a fost amânat în mod oficial?! Dar, dacă găurile negre de la CERN înghiţeau Pământul, atunci rămânea în PC?!

- ”Sunt întristat de ceea ce se întâmplă la PC”. Înseamnă că n-are simţul umorului...

***

L-am stimat întotdeauna şi cu sinceritate, ca om, pe Radu Terinte. Cu bun-simţ, elegant, parolist, uman - chiar era o prezenţă deosebită în peisajul politic bahluian. Cam aerian dânsul, dar, în fine, nimeni nu-i perfect... Ca politician, însă, jalnic... În fond, ce poţi să spui despre un om politic a cărui unică ispravă în ăştia patru ani este aceea de a-şi fi atras supranumele, emis iniţial ca poreclă, de ”senatorul copiilor”?! Hai să fim serioşi!

***

În toată afacerea asta văd doi câştigători, fiindcă mi-e greu să cred că Radu Terinte, chiar şi cu săgeată, va reuşi să facă vreo mare brânză în colegiul senatorial 2, în faţa lui Lucian Flaişer.

Primul este, desigur, Relu Fenechiu. "Radu Terinte va candida pentru Senat într-un colegiu din judeţ şi are şansele sale", a declarat Relu Fenechiu. Aşa este, orice probabilitate matematică, chiar şi de 0,001%, se cheamă o ”şansă”. Şi PC-ul are o ”şansă” să câştige alegerile şi să facă guvernul...

Al doilea este ”monada” - prietenii ştiu de ce... - Daniel Mătăsaru. Iată că, în sfârşit, după ani de propagandă, campanii, vrăjeală şi bloggerit, junele conservator e la un pas de a-şi vedea visul cu ochii: e tartor de filială judeţeană. Chit că la PC, dar decât deloc... Drept e că, pentru asta, a fost nevoie să plece toţi ceilalţi, dar, în fond, rezultatele contează!

***

Aş lăsa un rechin vechi, liberal, să tragă concluziile. E vorba de vicele PNL Puiu Haşotti: "PC intră lejer în două taxiuri şi foloseşte toată energia la claxon"! Şi încă: "Este pentru a treia oară când PSD greşeşte şi ia la remorcă acest partid, care îşi închipuie că e ca în povestea cu şoricelul şi elefantul. Şoricelul şi elefantul se aflau într-o piscină, iar la un moment dat şoricelul îi spune elefantului: «Vezi ce valuri frumoase facem!» Aşa este şi cu PC şi PSD"!

Vaslui, Zona CreBusculară a Românicii...

2008-09-25T00:17:00.016+03:00

E vreo doişpe şi ceva şi mă uit, mă uit şi plâng, da' plâng de râs din cauza a două ştiri despre nişte fapte petrecute, ambele - coincidenţă, întâmplare sau destin? -, în judeţul vecin şi preten Vaslui.
E vorba de nişte chestiuni absolut oribile, sinistre şi groteşti, dar sunt atât de româneşti, în fondul lor, încât n-ai cum să nu te caci pe tine de râs şi plâns.

Unu. Prezentatoarea de noapte a Realităţii citeşte, cu un aer în egală măsură oripilat şi copleşit de milă-scârbă-oroare, o ştire despre o descreierată de la ţară care, "consumând" în regim intensiv atât în perioada sarcinii, cât şi după, şi-a băgat pruncul în comă şi l-a condamnat, probabil, la o moarte timpurie sau, eventual, la o viaţă de handicapat fizic şi mental. O doctoriţă, care nu arată nici ea prea vesel, explică urmările comportamentului beţivancei, iar Realitatea trece la vocea satului. (Imposibil să nu adori "declaraţiile la cameră" ale ţăranilor: semi-analfabeţi, arhi-alcoolizaţi, cvasi-animalizaţi...). N-am reţinut numele aşezării, e vorba de Fâstâci, Tanacu, Şuletea, Pulincu, în fine, nu contează...

Iar ţăranii le zice, tată, pe alea bune! Un domn rexpectabil cu cuşmă de oaie, o dixtinsă doamnă cu batic verzui şi ilic maro împletit vorbesc, pe şleau, despre pasiunile bahice ale vecinei. E clar. E o beţivancă sinistră, frizând lobotomia, a cărei pasiune pentru rachiul de mitilic nu e egalată decât de inconştienţă şi de o prostie de necrezut. Însă, şocul abia urmează. După ce-şi porcăieşte, cu simţ de răspundere, concetăţeanca, o venerabilă locuitoare a satului constată, profund creştineşte: "Consumă, da. Ca fiecare... Da' care nu bem?!" Chiar c-aşa, mânca-ţi-aş baticu' de handicapată!

Doi. Tot Vaslui, dar de data asta reţin şi numele metropolei. E vorba de Berezeni, un picior de plai cu nume predestinat, unde un învăţător cu pălărie şi "sviter" chinezesc s-a găsit să se dea în stambă taman în faţa unei clase mixte de gâgâlici de clasele I-III. Ce credeţi că face iluxtrul pedagog? Se îmbată ca porcu', la birtul din sat (doi "colegi" dau "declaraţii" la Realitatea), se duce la şcoală şi adoarme cu capu' pe masă. Mai borăşte prin somn, dar, în rest, nimic neobişnuit până acum. Numai că boul se trezeşte şi, când se trezeşte, îşi dă seama că ce chestie interesantă ar fi să le arate mucoşilor "aia" lui (mamele scandalizate dixit). Ceea ce a şi făcut, cretinul. Ocazie numai bună pentru dom' director al şcolii să cheme poliţia, să-l testeze cu "aparatul alcool scop" şi pentru Inspectoratul Şcolar Judeţean Vaslui să dispună "măsurile care se impune"...

Poţi să mai spui ceva după nişte ştiri ca astea, mai ales când îţi sunt livrate şi una după alta?! Hmmm... Este Vasluiul mai altfel decât restul ţării? Sunt vasluienii atât de tâmpiţi încât să-i facă de ruşine până şi pe, să zicem, moldoveni? Nu ştiu ce să mai zic...

Oricum, când mă gândesc la Vaslui, mai ales acuma, după astea două ştiri, îmi amintesc de ceva ce am văzut, mâzgălit cu spray pe un perete, acu' vreo 7 ani, pe când stăteam prin Nicolina 2, pe Clopotari: "Zona Crebusculară". Aşa, aţi citit bine: "Zona CreBusculară"!

Cam aşa-i şi cu Vasluiul ăsta: Zona CreBusculară a Românicii...

Da, dom'le, asta da democraţie! Pe când şi la Iaşi?

2008-09-24T20:05:00.001+03:00

Sex, porno, orgie, oral, anal, lesby, 69, Lolita, perversiuni, Băsescu...

2008-09-24T00:36:00.005+03:00

Am avut azi o discuţie în contradictoriu cu Cineva despre bloguri. Ei bine, Persoana susţinea, printre altele, că nu e neapărat să fie tâmpit sau despre sport sau despre sex ca un blog să facă trafic. Nici eu nu sunt convins de asta. Dar, în fine, sunt curios...

Ia ascultaţi aici ce rrrrrr!

2008-09-23T23:12:00.002+03:00

Jean Moscopol, trubadurul graseiat al unor timpuri apuse...

Lui Andrei a început să-i crească... mustaţa!!!

2008-09-23T16:18:00.004+03:00

Charismaticului şi inegalabilului - dacă nu chiar şi unicului - purtător de cuvânt al Primăriei Judeţului Iaşi a început să-i crească... mustaţa!!! Şi iată că, după ce ”s-a desfigurat”, după cum magistral a scris un cotidian local, a început să se în-figureze la loc...

Aşa, fără, zău că nu se putea! Am constatat-o şi eu, au constatat-o şi alţii, mult mai importanţi pentru Andrei. Iar efectele în-figurării nu s-au lăsat aşteptate. Din câte mi-a mărturisit ieri - şi asta ştiind prea bine că s-ar putea să comit vreun răutăcism... - chiar şi doamna a remarcat că ”a început să se simtă”...

Bravo, Andrei! Să-ţi crească la o asemenea vârstă, iar asta cu efecte palpabile, e o performanţă admirabilă! În ciuda invidiei care mă copleşeşte, te felicit sincer!

Primăria Judeţului Iaşi

2008-09-23T15:39:00.004+03:00

Ieri, la conferinţa de presă-sfinţirea-inaugurarea oficială a Era Shopping Park (ştiţi despre ce-i vorba: complexul ăla cum ieşi din Iaşi spre Valea Lupului, pe stânga, imediat după tâmpenia aia de rond), zice o don'şoară însărcinată, pare-se, cu traducerea vorbelor de duh ale reprezentantului dezvoltatorului: ”d-na Camelia Gavrilă, viceprimarul judeţului Iaşi”. Mde, mi-am zis, o fi fost emoţionată cetăţeana şi poate nici nu-i de la noi din oraş... În fine, nu-i ca şi cum ar fi angajată să ştie toate prostiile astea.

Numai că, la redacţie, primesc un mail în care greşeala se repetă:
”Buna ziua, Azi 23 septembrie, in Iasi, s-a lansat ERA Shopping Park. Va rog sa gasiti atasat comunicatul de presa si cateva fotografii de la conferinta. In poza 1 sunt urmatoarele persoane de la stanga la dreapta:
...
Constantin Adascalitei - Vicepresdintele Consiliului Judetean Iasi
Camelia Gavrila - Viceprimar Primaria Judetului Iasi
...
O zi frumoasa!”

Mda. Pesemne că, atunci când stai cocoţat pe jdemeleardele de epuroi, diferenţa dintre municipiu şi judeţ prea puţin contează. În plus, o fi vreun compliment pentru şefii din Primărie. Probabil că, atunci când s-au văzut, păreau mult prea importanţi ca să conducă doar un municipiu...
În fine, să le urăm un ”Bine aţi venit în Republica Federală Iaşi!”

Atenţie! Alegeri în Ordinul MOAŞTELOR din România!

2008-09-23T14:34:00.007+03:00

Citesc, cu ochii ieşiţi din cap ca la melc, în ediţia electronică a ”Adevărului” - secţiunea ”Moldova”, o ştire despre - atenţie! - Ordinul Asistenţilor Medical (sic!) şi Moaştelor (sic!) din România!!! Da, aţi citit bine: Ordinul MOAŞTELOR din România!!!

Acuma, până la urmă, poate că nu-i vorba de nişte greşeli penibile, aşa cum pare la prima vedere, ci de o informaţie pe bune. Halucinantă, dar pe bune...

Mai întâi, când cineva, un pacient, beneficiază de tratament într-o unitate specializată, se poate spune că este ”asistat medical”. Ca atare, cei care îi oferă respectivele servicii sunt ”asistenţi medical”, nu?!

În al doilea rând, printre atâtea organizaţii, asociaţii, fundaţii, comitete şi comiţii, de ce nu ar fi şi una a MOAŞTELOR? În fond, sunt destul de numeroase. De ce n-ar fi şi organizate?!

În fine, cu toată stima (sinceră) pentru colegii de la ediţia de Moldova a ”Adevărului”, bănuiesc că bugetul holdingului n-ar fi fost devalizat prin angajarea unui corector. Iar asta se impune cât mai repede. Nu de alta, dar vin Sărbătorile Iaşului, şi tare mi-e teamă să nu ajung să văd că Sfânta Cuvioasă Parascheva a ajuns preşedinte al ordinului cu pricina...

Vă mai aduceţi aminte?

2008-09-22T22:06:00.001+03:00

PeDeLeus PeDeLei lupus est...

2008-09-21T15:10:00.002+03:00

Mihaela Popa nu mai candidează, ”ca să facă loc unor tineri”. Ba da, candidează. Până la urmă, ”tinerii” nu sunt chiar atât de importanţi... În fine. Penibila poveste este publică şi răs-comentată , aşa că nu simt nevoia să insist.
Ce mă fascinează, însă, ca de fiecare dată, de altfel, este talentul incontestabil al liderului filialei, Dan Cârlan, de a le ”lămuri” şi ”potrivi” pe toate. Nu există tensiuni şi probleme, sunt ”discuţii democratice”. Nu există orgolii, ci ”poziţii” şi ”atitudini”, desigur ”democratice”. Filiala nu este varză, este ”un partid viu”...

"Nu suntem un partid cu un şef şi 10.000 de slugi ca alte partide, noi discutăm toate posibilităţile şi problemele", declară Dan Cârlan. Într-adevăr, PD-l Iaşi pare un partid cu 10.000 de ”şefi” şi nicio ”slugă”.

PD-L Iaşi este ”viu”. Dă din picioare. Se mişcă. Din păcate, însă, se mişcă în toate direcţiile, în acelaşi timp, aşa că riscă să moară, epuizat de efort, fără a ajunge nicăieri...

Aşa, cam ca măgarul lui Buridan. Lui BuriDan Cârlan!

Stânga sau dreapta? Înainte, că înainte era mai bine!

2008-09-21T13:42:00.002+03:00

Citesc concluziile unui fascinant studiu realizat în Statele Unite de cercetătorii suedezi de origine chineză. Printre altele, zic cercetătorii, ”persoanele calme votează în favoarea formaţiunilor de stânga, iar cele agitate au tendinţa să voteze pentru partidele de dreapta”. Şi mai intersantă mi se pare metodologia de cercetare: ”testele au constat în confruntarea subiecţilor cu zgomote bruşte sau cu imagini tulburătoare: un păianjen pe figura unei persoane, o rană deschisă acoperită de viermi şi o faţă plină de sânge”. Mda...
Acuma, sunt alegătorii PSD mai calmi, mai inerţi, mai flegmatici? Iar cei ai PNL sau PD-L - mai agitaţi, mai nervoşi, mai colerici? Cum sunt, atunci, alegătorii UDMR? Dar ai PRM, PNG sau PNŢCD? Dar care-i de dreapta şi care-i de stânga?! Şi cine-i mai votează?
Pe mine, unul, când mă gândesc la stânga noastră, m-apucă aşa nişte nervi şi o agitaţie, iar dreapta mă plictiseşte în aşa hal...

Maşină de cules castraveţi inventată de cercetătorii din Republica Moldova!

2008-09-19T17:00:00.006+03:00

Cică ar fi pe bune...

Uite de asta iubesc România!

2008-09-19T17:00:00.001+03:00

America în criză! Iaca na...

2008-09-18T16:28:00.010+03:00

Iată ce crede un bun prieten despre criza traversată de economia americană...

Vocea piţigăiată a PNL-ului

2008-09-18T16:28:00.007+03:00

Aoleeeu! Aud că charismaticul (sic!) avocăţel ieşean Tudor Chiuariu este noul purtător de cuvânt al PNL.

Aoleeeu! Că PNL, poate, îşi merită soarta, înţeleg. Da' noi, ca ieşeni, oare cum ce-am greşit aşa amarnic?!

Tudorel de Iaşi, vocea piţigăiată, coşuroasă şi cu cioc a PNL-ului!

Acuma, că tot are voce, PNL ar merita şi un chip... Chiar pe cine aţi vedea în asemenea rol?!

ZEROTV

2008-09-17T01:49:00.005+03:00

Ilustrul Dan Diaconexu a lansat campania "Jos labele de pe televiziunea poporului!".
Partea bună e că Elodia are câteva zile de moarte netelevizată.
Partea proastă e că... Care televiziune, uăi, DDD-ule? Care popor, uăi, grizonatule? Cum, adică, "televiziunea poporului"?!?!?! Tu eşti televiziunea poporului?! Pe cine faci tu popor, uăi?! Popor eşti tu şi cu familia ta, na, aşa să ştii!

După Sfârşitul Lumii şi atâtea morţi dragi, chiar simt nevoia să ascult aşa ceva...

2008-09-17T00:21:00.003+03:00

V-aţi gândit vreodată...

2008-09-17T00:12:00.003+03:00

... ce înseamnă moartea unui mare artist? M-a îndurerat până în străfundul sufletului moartea lui Ştefan Iordache şi, imediat, a lui Richard Wright. Şi nu, nu-i vorba, aşa cum titrează tembeliziunile, de "dispariţia unui mare artist", de "trecerea la cele veşnice a unui geniu", de "corifeu", de "pleiade", de "simbol", de bla, bla, bla... Nevastă-mea constata că, uite, am visat să vedem şi noi un concert Pink Floyd, când s-or reuni moşnegii, şi, iată, ne-am cam căcat şi în visul ăsta...
Nu mai ai nicio şansă să-l vezi, pe viu, pe Ştefan Iordache, nici pe Ilarion Ciobanu, iar despre reunirea Pink Floyd...
Vorba lui Kurt Vonnegut: "aşa merg lucrurile"...

PINK FLOYD - Great Gig In The Sky

2008-09-16T14:58:00.001+03:00

A murit şi Richard Wright...

2008-09-16T14:53:00.003+03:00

Agenţiile de presă anunţă sec: Richard Wright, fondatorul trupei Pink Floyd, a murit.

Richard Wright, clăparul trupei Pink Floyd şi membru fondator al acesteia, a murit luni, la vârsta de 65 de ani, învins de lupta cu cancerul. Wright, alături de Syd Barrett, Roger Waters şi Nick Mason, a fost unul dintre membri fondatori ai trupei Pink Floyd, în anii '60. Wright a fost unul dintre compozitorii a cinci piese de pe albumul "Dark Side of the Moon", lansat în 1973 şi care a stat 14 ani în topul Billboard acelor mai vândute 200 de albume...

Am crescut cu Pink Floyd...

Caiac versus căldărarii din Brăteiu

2008-09-16T14:40:00.004+03:00

La Bruxelles e nu'ş ce summit al romilor, dedicat discutării problemelor globale ale comunităţii. A venit şi Barroso să le zică ceva şi a ieşit panaramă: au vrut - şi pe bună dreptate - să protesteze împotriva tăcerii cu care Comisia Europeană şi-a găsit să ”sancţioneze” măsurile aberante ale şi mai aberantului Berlusconi, patronul poporului italian vecin şi preten. În fine.

În timp ce, la Bruxelles, reprezentanţii romilor (cică ar fi, oficial, vreo 10milioane în toată Europa, din care vreo 2-3 la noi) cereau Europei sprijin, înţelegere, toleranţă, programe, integrare şi, desigur, parale, Realitatea TV dădea obsesiv un reportaj dintr-un sat de ţigani (o zic şi eu, pentru că aşa îşi ziceau şi ei) dintr-un sătuc din Sibiu, Brăteiu, parcă. Un sat de ţigani căldărari, oameni gospodari şi muncitori. Ştiţi cum sunt ţiganii bărbaţi prin Ardeal: cu pălărioaie mari şi negre, cu musteţi şi mai mari şi încă şi mai negre, cu un aspect aprig, demn şi determinat. Unul dintre ei, un fel de”lider”, după cum îl recomanda reporteriţa, bătea un cazan şi nişte caiele şi vorbea despre meşteşug. (Apropo, vă mai amintiţi de tigăile sau ceaunele de tuci, ce bune erau? Dacă nu apăreau oalele astea cu teflon, spărgeau piaţa în continuare...).

M-a impresionat sincer. Mai întâi, pentru că nu se plângea: ”Noi o ducem bine, muncim şi n-avem nevoie de pomană”, cam aşa zicea. A doua, pentru că, din motive pe care nu le înţeleg foarte bine, ţinea foarte mult să se înţeleagă că ei sunt ”ţigani căldărari”, nu ”ursari”, ”cocalari”, ”lăutari” sau altfel. ”Noi suntem neamuri diferite”, întărea el. În fine, omul ştia de Europa, de Bruxelles şi chiar de summit-ul romilor, şi chiar nu-l interesa. ”Da' ce să ne facă nouă Europa?! Să ne pună în traistă?! Dacă munceşti, ai, dacă nu...”. Da, domnule, jos pălăria! Respect!

De ce mă gândesc, totuşi, la ţigani? Tocmai corectez un reportaj despre un ţigănuş isteţ şi harnic, pe care îl cunosc personal şi care mi s-a părut întodeauna un exemplu de bun simţ. Mulţi dintre cei care lucrează în presă îl ştiu: a fost ziarist, s-a făcut poliţist şi s-a ţinut de treabă. A profitat întotdeauna - în sensul onorabil al termenului - de oportunităţile diverselor programe de integrare şi a reuşit, fără să ascundă niciodată că ar fi ţigan. Şi, acum, puţină reclamă: citiţi despre el, mâine, în Flacăra Iaşului!

Între Cristian Adomniţei şi Jenna Jameson: grea, grea, grea alegere...

2008-09-15T23:18:00.003+03:00

Ajung acasă. Reflex automat, deschid televizorul. (Odată şi odată, o să vă spun o poveste cu televizorul meu, care nu-i ca altele...). Badea, Mircea Badea delirează, ca de obicei. Uneori le nimereşte. De cele mai multe ori - nu. "În g(a)ura presei". Şi le zice cetăţeanul, că e vorba de deschiderea anului şcolar: "Eu (adică, el, Badea - n.m.) cred că, dacă îi dai lu' Adomniţei o poză cu Jenna Jameson şi o oglindă, el se uită tot la oglindă... Ha, ha, ha!"
Mda. V-aţi prins? V-aş explica eu care-i treaba, da' mai intră minorii şi mi-e cam Jennă...

Aaa, să nu uit: Laaa Muuulţi Aaani!

2008-09-15T20:34:00.001+03:00

Aş da şcoale de la mineee...

2008-09-15T17:33:00.003+03:00

Am urmărit, cu oareşce atenţie, toată dimineaţa de astăzi, nobila revoltă a tembeliziunilor naţionale împotriva tradiţiei, accentuate în anii bisecţi (adică, electorali), a prezenţei diverşilor politicieni pe la tot felul de festivităţi de deschidere a anului şcolar. Tăriceanu şi-a făcut campanie la nu ştiu ce şcoală din Ilfov, Boc prin Cluj, Stolojan prin Bucale... Numai pe Băsescu nu l-am văzut... Înarmaţi cu tot felul de ”analişti” dezinteresaţi şi întărind critica cu imagini de copchilaşi terorizaţi de rânjetele de lupi flămânzi ale politicienilor (cine ştie câtă ploaie or fi îndurat săracii...), tembeliziunile au combătut ”încălcarea articolului 11 din Legea Învăţământului”, ”propaganda imorală”, ”campania electorală deşănţată” bla, bla, bla. În fine.

Cât se poate de justificată această atitudine a tembeliziunilor, cât se poate de cinică această atitudine a politicienilor. Însă nu-mi amintesc să fi auzit vreodată de vreun politician tras la răspundere pentru faptul că, dincolo de moralitate, a încălcat o lege. Legea-preş...

Dar ceea ce chiar mă enervează sunt promisiunile reluate la fiecare deschidere de an şcolar, angajamentele cvasi-identice, indiferent de emiţător: ”vom da bani pentru şcoli”, ”vom construi”, ”vom cumpăra microbuze”, ”laptopuri”, ”bănci”, ”cornuleţ cu lapte”, ”miere” etc. Bun, şi dacă veţi da, veţi construi şi veţi cumpăra, ce-i cu asta? Ce, daţi de la voi?! Tăiaţi salteaua sau spargeţi vreun cont şi aduceţi banii de acasă?! Vă luaţi de la gură ca să daţi cornuleţ cu lapte pentru amărâţii de copchii de la Cucuieţii din Deal?! Hmmm...

L-am văzut şi pe înstelatul ministru ieşean al Educaţiei dându-se azi în stambă, cu tot soiul de promisiuni luminoase şi realizări măreţe. Dar ce mi-a plăcut cel mai mult a fost nu povestea aia cu infrastructura şi cu microbuzele, ci aia pe care le-a spus-o unor gâgâlici de nu ştiu unde, ”Povestea literei A”... Tare-mi vine, câteodată, când văd atâta ipocrizie, să vă spun povestea cealaltă, a literei P...

Şi, desigur, încă o dedicaţie, pentru colegiul 3...

2008-09-14T13:23:00.001+03:00

Fetele lu' tata...

2008-09-14T12:44:00.003+03:00

Buuun. Deci, Lucian Simirad, aşadar fiul, un domn a cărui anvergură politică nu o intuisem până acum, candidează - din partea PNL! - pentru un mandat de deputat, în colegiul rural 3, alături de Petrică Movilă şi Cristian Nechifor. Vestea a produs vâlvă încă de vineri seara, când PNL a emis un comunicat de presă cu privire la această decizie, iar interpretările sunt multiple, aşa că nu insist.

În fond, dacă Simirad senior & PSD nu ştiau şi nu au contribuit la această mişcare, atunci e strategia lui Relu Fenechiu (interesantă mişcare într-un colegiu cu doi candidaţi puternici), iar dacă ştiau, chiar nu doresc să mă aventurez în desluşirea tainelor gândirii şefului CJ...

Ce mă frapează, însă, sunt nişte declaraţii ale domnului Simirad junior făcute astăzi: ”Lucian Simirad, membru al Partidului Naţional Liberal, a explicat duminică, în cadrul unei conferinţe de presă, de ce nu a vrut să se înscrie in Partidul Social Democrat, acolo unde este şi tatăl său, Constantin Simirad. ”Decât sa fiu fata lu'... în partidul lu'... mai bine nu", a explicat Lucian Simirad de ce nu s-a inscris în PSD. Adică pentru că nu a vrut să fie "fata lu' tata Simirad" în "partidul lu' Nichita"”. (http://www.newsiasi.ro/)

Cum, adică, nu a vrut să fie ”fata lu'... în partidul lu'...”?!?! Ce ”explicaţie” mai e şi asta?! Mă îndoiesc că domnul Lucian Simirad are probleme de identitate de gen, aşa că interpretarea colegilor de la http://www.newsiasi.ro/ (”fata lu' tata Simirad în partidul lu' Nichita”) mi se pare forţată. Înclin să cred că domnul Simirad junior a încercat să comită o aluzie la situaţia Elena Băsescu - PD-L - Traian Băsescu. Aluzie cam stângace, însă, ceea ce arată că juniorul o fi moştenit de la senior înclinaţia spre politică, dar nu şi talentul exprimării...

A doua chestie cam frizează halucinaţia: "Nici Movilă şi nici Nechifor nu reprezintă pericolul nr. 1 pentru mine, eu sunt pericolul nr. 1. Aş vrea să promovez sportul, să avem copii sănătoşi care să nu crească în faţa blocului. Eu am locuinţă la ţară şi cunosc problemele mediului de acolo".

Aşadar:

- Pentru cine este domnul Lucian Simirad ”pericolul nr. 1”? Din declaraţie se înţelege că pentru el însuşi...

- ”Aş vrea... să avem copii sănătoşi care să nu crească în faţa blocului”. Foarte frumos! Şi eu la fel! Dar ce înseamnă asta? Că toţi ieşenii trebuie să aibă câte o ”locuinţă la ţară”? Asta e o promisiune, un element din program?

- În plus, cine vrea să aibă copii sănătoşi? Tot dumnealui?

- În fine, colegiul în care candidează nu e cumva în mediul rural? Câte blocuri sunt în, de pildă, Ipatele?

În rest, multă baftă şi spor la ”succesuri”!